martedĂŹ, 17 gennaio 2006
TRADUZIONE
IL FIDANZATO DELLA MOGLIE
DI
ALPHONSE DORIA
ATTO UNICO
Personaggi
(in ordine di comparsa)
Carmine marito
Donna con lo scialle nero ?
Jessica figlia (età 10 anni)
Teresa figlia fidanzata
Pasquale fidanzato di Teresa
Salvatore fidanzato della moglie
Angelina la moglie
Prete (età 50 anni circa)
Chierichetto …
Barbiere (età 20 anni circa)
Corpo morto di Carmine
AMBIENTE
Una stanza con pochi mobili, una porta, una bacinella con il piede in ferro battuto, un letto con il Crocifisso per capezzale, quadro sedie ed un comò.
EPOCA
Moderna
Scena 1
(Carmine e la donna con lo scialle nero)
Carmine, rintanato sotto le coperte se ne stava con i suoi dolori, sia nel corpo che nel suo spirito. Seduta in una sedia ai piedi del letto una donna con lo scialle nero gli faceva compagnia.
Carmine: “Cara sorella mia, per fortuna che sei venuta a trovarmi, mi sei rimasta solo tu, a darmi un po’ d’attenzione. Lo vedi come corrono? Tre donne per la casa e non hanno un briciolo di tempo per me! Vengono, mi fanno la faccia di convenienza, qualche apprensione, alla sbrigativa da quella falsa di mia moglie, e fuggono da questa stanza, come se vedessero la morte in persona!”
La donna acconsentiva con la testa: “Carmini, considerale, hanno da fare!”
Carmine: “Qui dentro l’unico interesse dovrei essere io. E ne ho zappate zolle! E me ne sono caricate blocchi di tufo sulle spalle! A questa signora me la sono sposata senza dote, senza il corredo, senza niente e quella mia cara mamma, Buonanima! Le ha fatto tutto, perfino l’abito bianco, che piaceva a lei, le comprò il finimento d’oro da sembrare una Madonna. La dovevi sentire che parole dolci, come era cortese. Quando poi la vecchietta si ammalò e aveva bisogno un po’ d’aiuto suo, le ha fatto tante di quelle malefatte che a quella poveretta il letto le sembrava una braciere acceso. Eppure, la Buonanima aveva sempre buone parole per lei, mi diceva: -Angelina, mi aiuta, fa quello che può. Deve badare alle due bambine, alla casa, a te deve darti la giusta attenzione… Se qualche volta mi manca di rispetto è perché è cresciuta orfana di madre.- Donna di pace, mia madre!”
La donna acconsentiva con la testa: “Assennata, fino all’ultimo sospiro!”
Carmine: “Alla signora non le piaceva che io facevo il contadino, e con le sue maniere, un po’ con il broncio e un po’ con i baci, che mi convinse ad andarmi a cercare il lavoro nell’edilizia. E d’allora incominciai a morire. La terra, di quel Buonanima di mio padre, di fronte il mare, dove sono cresciuto, quella terra che per me era una seconda madre! Quando il giorno impastavo sabbia e cemento, cemento e bricioli, pensavo ai miei amati alberi che non mi vedevano arrivare e piangevano. La sera come finivo di lavorare, correvo come il vento, mi girava tutta la terra e poi distrutto dalla fatica mi sedevo nel sedile di pietra davanti la casa e piangevo mentre il sole tramontava sul mare, pensando che il mio lavoro era in campagna, ma per amore suo, ho abbandonato la terra e mi sentiva un traditore. Io contadino non le piacevo e ora? Con un pecoraio è intima! E certe volte la puzza delle pecore lei la porta con se!”
La donna acconsentiva con la testa: “Che vuoi farci Carmine…”
Carmine: “Che devo farci? Niente! A questo punto ho solo di vedere tutte le cose come uno che le sta lasciando. E in un certo senso ho la rabbia, che questo tizio mi ha perso di rispetto e nell’altro senso so che è una buona persona e posso affidargli la mia famiglia. Ora il mondo, sorella mia, lo vedo con i tuoi occhi ed è più bello, perfino quest’aria che respiro mi sembra dolce! E le persone finalmente le vedo senza maschera ma lo stesso non provo rancore.”
La donna acconsentiva: “Bravo, fratello mio! Sei pronto per andartene in pace con tutti e questa è il migliore distacco! Il distacco di questo presente, ma nessuno ti butta fuori dall’eternità, dal Tempo.”
Scena 2
(Detti e Jessica)
Nello stesso momento entra di corsa Jessica, la figlia di nove anni e si lancia sul letto: “E’ arrivato il fidanzato della mamma! Papà! Il fidanzato della mamma è arrivato! Guarda cosa mi ha portato…” E gli mostro un uccellino di primo volo che teneva nel pugno.
Carmine: “La senti? Jessica… Si è messa a cercare un nome nuovo e bello fin quando la chiamo come una porno star delle video cassette. Quella Buonanima di mia madre non la sapeva chiamare e sbagliava. Come ti chiamava tua nonna?”
Jessica ridendo: “Persica! (pesca)”
Carmine: “Persica, e la signora incominciò da questo ad odiarla.”
Jessica, prese l’uccellino e lo poggiò sul letto e lo spingeva con la mano: “Cammina, cammina!”
La donna: “Guada che bello! (facendogli una carezza. L’uccellino morì sul colpo.) Ha smesso di soffrire…”
Jessica lo prese in mano e piangendo fuggì via: “E’ morto l’uccellino! Mamma! Mamma! Mi è morto l’uccellino!”
Scena 3
(Detti meno Jessica)
Carmine: “E corrono come il vento… Sai che da quando mi sei venuta a trovare mi sento meglio? Quasi quasi mi alzo. (Così scende dal letto, si mette la coperta sopra le spalle.) Questo è il miglioramento della morte!”
La donna: “Non darti pensiero fratello mio!”
Carmine: “Non ci penso? Quando uno deve partire non sa stare più, si guarda intorno e si vede in più. Io ho cercato di nasconderlo questo male. Anzi, prima non ci credevo nemmeno io, ma il dolore era sempre più forte. Poi ho visto il medico che ha fatto una brutta espressione, sono andato a ricoverarmi in ospedale e più delle volte la signora mi lasciava da solo, tanto che quando i professori sono stati certi del male che ho, lei non c’era, ho messo firma e me ne sono tornato in paese. Questo male è come un cane che mi azzanna le ossa e me li rosica, senza tregua! Ora la tua presenza sorella mia mi conforta!”
La donna: “Grazie per queste parole, ed io non ti lascerò più fratello mio… per sempre!”
Carmine: “Chissà come sarà l’altra sponda? Lo zio Vincenzo, che è rinvenuto da dopo morto, era morto, sistemato in mezzo alla stanza e poi ad un tratto ha aperto gli occhi e ci ha chiesto: -Cosa fate tutti qui?- si alzò dal letto e ha voluto dell’acqua ed ha bevuto a sazietà. Ci ha raccontato che ha sognato, o vissuto, che camminava come in un deserto, poi incontrò un vecchio con una lunga barba bianca seduto sotto arbusti di tamerici e gli ha dato un bummuliddu (sorta di recipiente a bottiglia in terracotta), chiedendogli di andarglielo a riempire d’acqua e tornare, però non doveva bere, né alla fontana né dal recipiente. Lo zio Vincenzo, prese quel bummuliddu e cammina cammina, dopo tanto tempo, da lontano avvistò una fontana. Il caldo, la fatica gli mettevano una arsura che per la sete stava impazzendo. Arrivato che fu alla fontana, proprio sopra c’era seduto un bambino che rideva e gli diceva: -Bevi, babbeo, guarda quanta acqua, bevi! Così tu morirai di sete per portare l’acqua ad un vecchio che se ne sta all’ombra. Bevi scemo! Tanto non ti vede!”- E rideva! Lo zio Vincenzo riempì il bummuliddu d’acqua, ingoiando saliva, aveva le labbra secche e spaccate, la bocca impastata. Non si è voluto bagnare neanche le mani e neanche rinfrescarsi il viso per paura che con il solo toccare l’acqua gli faceva dimenticare la promessa e così incominciava a bere. E quel bambino sporco e cattivo incominciò a bere quell’acqua facendogli dispetti: -Ah! Come è fresca! Come è dolce!- E quell’acqua che scrosciava e specchiava alla luce. Ma più quel bambino beveva più gli sviluppavano i canini e gli raggrinziva la pelle del viso. Lo zio Vincenzo preso dal terrore per quel mutamento che ha fatto si girò e alla svelta incominciò a camminare. Mentre tornava incontro il suo padrino: -Padrino Michele pure voi siete qui?-
-Tu caro figlioccio stai tornando, ma io non tornerò più!-
-Sono andato a riempire l’acqua al vecchio che sta sotto gli arbusti di gruki ed ho una sete enorme-
-A me mi ha dato già da bere ed ho bevuto abbastanza, tu vai a bere a casa!- E fu così che lo zio Vincenzo si svegliò, quando si è rimesso ha chiesto per il suo padrino Michele, così seppe che era morto, di subito, un paio di ore prima. Questa morte è un mistero!”
La donna, muoveva leggermente la testa da sinistra a destra: “Fratello mio, il mistero è questa vita!”
Carmine: “Io ho pensato che quella è la sete dell’acqua del Signore per la vita eterna e ogni anima la vuole bere!”
La donna: “Carmine, non ti guastare la testa con queste cose!”
Scena 4
(Detti e Teresa)
Teresa si affaccia davanti la porta: “Papino ti sei alzato? Allora stai meglio? O che gioia!”
Carmine: “Entra Teresa. Teresa Entra.”
Teresa: “C’è Pasquale invitato a pranzo!”
Carmine: “Dimmi c’è pure il fidanzato di tua madre?”
Teresa: “Salvatore?”
Carmine: “Salvatore, Salvatore! Perché ha forse qualche altro fidanzato?”
Teresa, imbarazzata: “No! E’ solo un amico!”
Carmine: “E di chi? Mio sicuramente no. Amico di tua madre! La mia signora… insomma, è invitato pure lui si o no?”
Teresa: “Si, ha portato un agnellino e lo stiamo cucinando a forno con due patate e cipolle.”
Carmine, rivolgendosi alla donna: “Caino era contadino, come lo sono io, e Abele era pecoraio come a Salvatore, e sembra che questa colta è Abele che sta ammazzando a Caino! E il Signore? Guarda da un’altra parte!”
La donna: “Carmine, sei stato così bravo… Finiscila di guastarti la testa con queste cose, che ora, proprio adesso, fanno più male che bene!”
Carmine: “Basta! Teresa parla un po’ con me. Pasquale lavora? Incomincia a parlare di matrimonio?”
Teresa: “Fa il cameriere, qualche servizio di matrimonio, quando gli capita. Lui vuole andare a lavorare in continente, ma io non voglio!”
Carmine: “Come non vuoi? E come vi dovete sposare senza soldi?”
Teresa: “E se mi va a finire come la signora Mummedda? Dovrà venirci un po’ di fortuna!”
Carmine: “C’è tanta terra non coltivata, perché non si sbraccia e lavora? Chiamalo, non viene più neanche a salutare?”
Teresa: “E’ qui dietro la porta. (urla) Pasquale!”
Scena 5
(Detti e Pasquale)
Pasquale: “Come sta?”
Carmine: “Meglio, meglio! Ascolta Pasquale, tu cerchi di lavorare, farti una posizione vero? C’è tanta terra abbandonata, perché non specoli a farci qualche cosa, farci, ad esempio, pomodoro e vendere quello che puoi vendere, quello che rimane, curarlo essiccandolo al sole e venderlo sott’olio nei barattoli di vetro. Questa è una idea, ma una delle tante da speculare con la campagna… (così incomincia a piangere) Ormai il mio tempo è finito, ti avessi aiutato io!”
Pasquale: “Non faccia così! Non si preoccupi che prima o poi una soluzione la trovo. La terra non fa per me. Spero che mi accettino la domanda di guardia carceriera e così mi impiego. Ne avevo fatto un’altra per carabiniere e non mi hanno preso, mi hanno risposto che non fo svolto il tema bene. Tema: -Come passi la domenica-. Ed io gli ho scritto mi sono elaborato la vespa e che andavo correndo per le vie del paese sopra una ruota e la vespa senza filtro nella marmitta. Il capitano mi disse che con questo tema l’unica cosa che poteva fare ritirarmi la patente di guida e lo dovevo ringraziare, che non mi arrestava. Il maresciallo in paese mi ha chiesto perché avevo scritto tutte quelle fesserie e gli ho spiegato che era un modo per fargli capire che sapevo guidare le moto e che sapevo anche correre, così mi prendevano per la stradale. Questi sbirri non c’è come capirli! Ora ho cercato la via giusta: una raccomandazione! Di un pezzo grosso e c’è una buona possibilità che mi accettano come guardia carceriera.”
Carmine: “Ormai i giovani cercano di entrare tutti in carcere, in un modo o nell’altro, o come carcerieri, oppure, se va male, come carcerati!”
Teresa: “Papà coricati, così ti affatichi! Il dottore ha comandato riposo assoluto!”
Carmine: “Il dottore ormai si deve occupare dei fatti suoi, perché l’ho licenziato… o è stato lui a licenziare me? Non ha alcuna importanza il risultato è lo stesso!”
Teresa prende la mano di Pasquale e si accinge ad uscire: “Andiamo, torneremo più tardi!”
Carmine: “Dove vai (gli viene un violento attacco di tosse) Teresa! Teresa!”
Teresa: “Vado ad aiutare la mamma…” Continuando ad uscire.
Carmine con la voce strozzata: “Ti ho detto entra Teresa! Vai a riferirci a Salvatore che voglio parlarci. Tu Pasquale mi devi fare una ultima cortesia, mi devi andare a chiamare il barbiere per farmi questa barba, voglio che nel giorno più importante della mia vita mi devo mostrare bene.”
La donna, acconsentiva con la testa: “Bravo, fratello mio, ci vuole dignità e rispetto per la santa morte!” Così Teresa e Pasquale vanno via.
Scena 6
(detti meno Teresa e Pasquale)
Carmine: “Cara sorella mia, ci vuole forza e coraggio per fare quello che sto per fare io. Chiunque pensa in paese che sono cornuto compiacente (battendo i due indici delle mani in fronte). Quando ancora camminavo per le strade del paese e già i due innamorati avevano incominciato a darsi da fare (battendo di nuovo i due indici nella fronte), mi accorgevo che non mi salutava più nessuno, mi guardavano e si dimenticavano di salutarmi. La gente saluta a chiunque: ladri, assassini, maniaci e traditori, ma ai cornuti no! Io purtroppo non sapevo niente, tornavo a casa amareggiato, il tumore che peggiorava e il vedermi perso di rispetto mi incupivano. Lei tutta premurosa e affettuosa. Io pensavo che forse aveva intuito la mia tragedia. Ma quella puzza di pecorone aumentava, e non solo, ma pasta con la ricotta, polpette di ricotta, pane e formaggio, formaggio e pane, formaggio fresco, raveggiolo e formaggio stagionato, latte a volontà. Sembravamo alla Parmalat! Poi per l’aggravare della malattia non riuscii più ad uscire, inchiodato sul letto prendendo medicine contro il dolore, ascoltavo rumori, sospiri. Pensavo per teresa. Quando una sera ho ascoltato Jessica che è andata ad aprire la porta e incominciò ad urlare: -C’è il fidanzato della mamma! C’è il fidanzato della mamma!- Così comprese il formaggio e latticini vari e derivati, la mancanza di rispetto dei paesani e tutto il resto…”.
La donna acconsentiva con la testa: “Lo so, fratello mio, so tutto!”
Carmine: “Io sto parlando per sfogarmi… Così la ho chiamata e le ho detto: -Ti faccio sapere che ne ho poco, portami un briciolo di rispetto, che poco ci vuole e levo l’incomodo. Ho capito tutto. Fai con discrezione, per le tue figliole che sono femminucce!- Lei diventò un fuoco, non mi ha saputo rispondere, si allontanò e scappò via. Come se non fosse successo niente, la stessa sera venne a coricarsi nello stesso letto. Da quando peggiorai ancor più sono venuto a coricarmi in questa stanza da solo. L’assistenza la ho avuta e con affetto. Però d’allora quel discorso è rimasto nell’aria. Ora devo parlare con lui, devo vedere fin quanto è uomo!”.
Scena 7
(detti e Salvatore)
Qualcuno bussa. Salvatore apre la porta e s’affaccia: “Permesso?”
Carmine: “Avanti!”
Salvatore, dopo qualche minuto di silenzio: “Carminù, ti sono vento a trovare…”
Carmine: “Mi sei venuto a trovare? Siediti… (gli fa segno con la mano nella sedia)”
Salvatore: “Ti vedo bene. Come ti senti?”
Carmine: “Non ti preoccupare Salvatore, che questo è il miglioramento della morte!”
Salvatore: “Ma che dici?!”
Carmine: “Ho le mie ultime forze, ma mi bastano per poterti parlare da uomo a uomo! Sono un ignorante ma non uno scemo! Pensi che sono un broccolo?”
Salvatore: “Non lo pensa nessuno!”
Carmine: “Fammi capire, come hai potuto mancare di rispetto ad uno come me, lavoratore onesto, che non mai importunato nessuno, e se una donna mi avesse guardato avrei abbassato gli occhi?”
Salvatore si alza e si avvicina a Carmini: “Non pensare questo, che io t’abbia voluto mancare di rispetto, né dal primo momento né dopo. Io sono scapolo e una donna non si mai messa con me se e solo dopo pagamento…”
Carmine: “E cosa vuoi dirmi che mia moglie con te è stata una puttana?” Incomincia a venirgli meno la respirazione e cade a terra perdendo i sensi. La donna si alza dalla sedia e va a guardare dopo un po’ si va a sedere di nuovo.
Salvatore, urla: “Angelina! Angelina! Corri!”
Scena 8
(Detti e Angelina, Teresa, Pasquale e Jessica)
Entrano di corsa Angelina, Teresa, Pasquale e Jessica.
Angelina, con le mani ai capelli e urlando: “E’ morto! Carminù! Carminù!”
Teresa e Jessica, piangendo e urlando: “Papino! Papà! Papà!”
Pasquale: “Che brutta fine che ha fatto quel agnello…”
Salvatore: “Un po’ di rispetto!”
Pasquale: “Ma io non dicevo per lui, ma per quello dentro il forno, che dovevamo mangiarci con le patate e le cipolle!”
Angelina: “Sistemiamolo sul letto! (Salvatore e Pasquale lo sollevano da terra chi da una parte chi dall’altra e lo coricano) Pasquale vai a chiamare il prete! (Pasquale esce di corsa)”.
Scena 9
(Detti meno Pasquale)
Angelina: “Salvatore vattene!”
Mentre Salvatore si sente afferrare il braccio da Carmine che apre gli occhi.
Carmine: “Dove vai? Dobbiamo parlare! Prima che muoio devo avere dei chiarimenti!”
Salvatore: “Sono qui, non me ne vado! A tua disposizione!”
Teresa: “E’ rinvenuto, Pasquale si è ripreso, torna! (Va a vedere dalla porta e ritorna) Quello corre come il vento! Ha sempre fretta!”
Carmine, si rivolge sempre a Salvatore: “Fai uscire a tutti, quello che ci dobbiamo dire deve rimanere tra noi due soli.”
Salvatore: “Angelina, vai via con i tuoi figlui, poi ti chiamo. Facciamo come dice lui!”
Angelina: “Carmini, marito caro, non ti voglio lasciare così in questi momenti!”
Carmine: “Vattene tranquilla che ancora ho tempo pure per parlare con te! E’ vero sorella cara?”
La donna acconsente con la testa. Intanto escono la madre e le figlie.
Scena 10
(detti meno Angelina, Teresa e Jessica)
Salvatore: “Poco fa, non ci siamo capiti! Volevo dire che non ho mai avuto una donna. E Angelina è stata la prima ad avvicinarmi, e poi una parola dopo l’altra, una risata, uno sguardo e cosa vuoi, poi la natura fa il suo corso e alla natura non ci importa della società degli uomini!”
Carmine: “Quando l’ho scoperto mi sono trovato davanti ad un bivio. Prendere il coltello e scannarvi a tutte e due, prima a te e poi a lei, così mia moglie prendeva coscienza delle sue colpe. E ci ho riflettuto e pensato molto, tanto! Ero pronto a farlo. Ma questi dolori nelle ossa, che mi fanno ragliare come un asino, mi hanno fatto capire che il nostro modo di vivere è da scemi. Ci sono valori più importanti dell’onore, del rispetto sociale, delle ricchezze, c’è l’amore. Ed io ho amato mia moglie più di me stesso e le mie figlie ancor più di lei. Allora mi sono detto: il destino ha voluto così. Ho riflettuto: Salvatore lo conosco, è una persona buona e lavoratore e sicuro che alla mia famiglia non gli farà mancare niente. Così mi stetti zitto, mi otturai, orecchi, occhi, naso e bocca! Ora mi devi dire se ad Angelina le vuoi veramente bene.”
Salvatore: “Si! Che le voglio bene, a lei e pure alle tue figlie!”
Carmine, alzandosi a mezzo letto e avvicinandosi faccia a faccia: “Mi devi giurare che quando sarò morto, devi badare alla mia famiglia come marito e come padre!”
Salvatore: “Lo giuro! Lo giuro!”
Carmine: “Io non lo so cosa ci sia dopo questo trapasso. Ma sei fai uno sgarro alla mia famiglia, ti vengo a trovo dovunque sei e ti dannerò l’anima per eterno!”
Salvatore: “Te lo giuro davanti il Crocifisso! (E bacia la croce che c’è come capezzale) Stai tranquillo Carmini! Te lo giuro!”
Carmine si lascia andare sul letto stremato, e si odono tocchi di campana a morte: “Chi sa chi mi ha preceduto?”
Scena 11
(Detti e Teresa)
Si affaccia alla porta Teresa.
Carmine: “Entra Teresa, Teresa entra!”
Teresa, si avvicina e lo bacia: “Ti sei ripreso papà mio. Poco fa ci hai fatto spaventare! La senti questa campana a morto? Suona per te!”
Carmine: “Come per me?”
Teresa: “Pasquale è andato a chiamare il prete e il sacrestano ha suonato la campana a morte. A chi incontrava che lo vedevano correre e gli domandavano rispondeva dando la notizia della tua morte. E tanti già si sono presentati per venirti a dare l’ultimo saluto. Quel Pasquale è sempre frettoloso nelle sue cose!”
Carmine: “Figlia mia, non ti vedo tranquilla sembri sopra le spine, se mi devi dire qualcosa sbrigati, perché il tempo rimasto è poco!”
Teresa (da un’occhiata a Salvatore che intuisce e si allontana): “Papà, io non so come fare.”
Carmine: “Che succede piccola? Non ti preoccupare che solo per la morte non vi è soluzione!”
Teresa: “Sono in attesa… Sono incinta!”
Carmine: “Questo ragazzo è veramente frettoloso! Allora si metterà fretta a sposarti!”
Teresa incomincia a piangere: “Lui ancora non lo sa! Ed ho paura che mi lascia. Ho paura che mi dice di abortire e io non voglio! Ho paura!”
Carmine: “Ora che arriva glielo dici alla mia presenza! Questa mia casa è diventato un bordello! Anche tu, un po’ di rispetto per te stessa, per tuo padre!”
Teresa: “Papà ti chiedo perdono, perdonami, ma si è messo come la tentazione…”
Carmine: “E tua madre lo sa?”
Teresa: “’Nztù!(No!) Non sa niente!”
Carmine: “Certo, quella ha avuto i suoi impegni…”
Scena 12
(Detti e Pasquale)
Pasquale, entrando: “Si è ripreso! Come facciamo? Ho chiamato già il prete, a mastro Saro per la bara, l’ ho detto alle persone che mi chiedevano…”
Carmine: “Pasquale, non ti preoccupare, mi uccidete con la croce. Così tu non fai questa magra figura! Vieni, avvicinati, ti devo parlare! Teresa diglielo davanti a me!”
Pasquale: “Che mi devi dire? (Teresa se ne stava muta) Parla non mi fare stare sulle spine!”
Teresa piangendo: “Sono rimasta incinta, Pasquà!”
Pasquale: “Incinta? (Imbianca sul volto ed indietreggia) Incinta? E quando è stato?”
Carmine: “Tu! Stai attento! Non mettere in dubbio la sincerità della mia figliola!”
Pasquale: “Lei si stia zitto!”
Teresa, piangendo e alzando la voce: “Lo sapevo, lo sapevo!”
Pasquale: “Non sono solo io ad entrare e uscire da questa casa!”
Salvatore: “Stai mettendo in dubbio la mia serietà!”
Pasquale: “E di quale serietà stai parlando? E secondo te mi ha fatto piacere la tua frequenza qui dentro questa casa!”
Salvatore e Pasquale vengono alle mani e Teresa li divide mettendosi tra di loro.
Teresa: “E tu, allora ti sei solo divertito con me! Perché non mi hai lasciato prima? Invece mi hai messa nei guai! Ora cerchi scuse… Io ti giuro che questo qui dentro è tuo, perché io ho conosciuto solo te. E Salvatore ha trattato tutti con il massimo rispetto e tu lo sai!” Pasquale la guarda e va via. Teresa si butta a capofitto sul letto.
Scena 13
(detti meno Pasquale)
Carmine: “Sto morendo dannato. Non vi è più rispetto per niente e per nessuno.”
Teresa, piangendo: “Dove è andato? Pasquale bufera! Mi ha lasciato! Ora non lo voglio più io se torna… Non torna più! Non torna più!”
Salvatore: “Lo vado a cercare io! Vedete che torna. Non è cattivo è confuso!”
Scena 14
(Detti meno Salvatore)
Carmine: “Portami con te Sorella mia, andiamocene! Come si fa così? Dispiaceri e dolori, dolori e dispiaceri!”
La donna: “Fratello mio, io sono qui, per te!”
Teresa: “Mi uccido! Mi uccido!” Così fugge via!”
Scena 15
(Detti meno Teresa)
Carmine: “Si ammazza! L’hai sentita? Si ammazza!”
La donna: “Non si uccide… Ha troppo amore in serbo che la tiene legata a questa vita!”
Carmine: “Sto sulle spine! (Cerca di urlare) Angelina! Angelina! (Si abbandona sul letto) Non ce la faccio! Sto perdendo le mie forze!”
La donna: “Si avvicina la tua ora, Carminù!”
Carmine: “Non posso andarmene così e lasciare tutto sospeso. (Alza un po’ la voce) Angelina, Angelina! Non mi sente! Quanti giorni ho trascorso su questo letto… Aspettando una sua parola, anche una bugia, io lo so che mi ha detto più falsità che verità, ma mi sono accontentato. Il nostro matrimonio, non è stata una questione di scelta, d’innamoramento, ma di meno peggio, una rattoppata. Come la maggioranza dei matrimoni. Vorrei vedere quante storie d’amore sono finite con il matrimonio, ce ne saranno pure… Ma se era il marito innamorato non era la moglie e viceversa!”.
La donna: “Questa vita èp troppo strana!”
Carmine: “Inchiodato come un Cristo dai miei dolori sul questo letto, guardo questo fazzoletto di cielo che si vede da qui, mentre fa giorno e poi sera, si annuvola e rispunta il sole e vorrei volare come un uccellino, farmi trascinare dal vento, invece sento il mio corpo pesante come piombo, infossato in questo materasso e tormentato. Quando qualcuno di loro viene allora, mi dimentico di guardare il cielo e i dolori sono più leggeri. Una loro parola, falsa o vera, è come una goccia di speranza, ed io voglio questo! E di questo ho di bisogno! (Alza un po’ la voce) Angelina! Angelina!”
Scena 16
(Detti e Angelina)
Angelina, entrando: Carmini, non sono potuta venire! C’è stato una via vai. Persone che sono venute per le condoglianze, i vicini che a tutti costi volevano entrare. Poi ho visto Pasquale che usciva in fretta e furia, gli ho chiesto e non mi ha dato risposta, lo ho chiamato e correva ancora più forte. Io ero alle prese con mastro Saro, arrivato con la bara dentro il carro funebre e non voleva andarsene. Gli spiegavo che ti eri ripreso, che ci fu un malinteso e lui niente. Mi disse che se aspettavamo fino a domani per prendere la pensione fingendo che eri ancora vivo lui aveva il frigorifero e manteneva il segreto. Insomma voleva vederti con i suoi occhi, perché si preoccupava di perdere l’affare dando il funerale alla concorrenza. E risoluto, ormai la cassa l’aveva portata e la lasciava. Io gli dissi se era divenuto pazzo. Lui insisteva ancora dicendo che ce la potevamo mettere sopra l’armadio, ed io a dirgli che era pazzo! Dopo tanto si è convinto e andò via con tutta la bara. Di uomo insistente! Proprio in questa disputa vedo uscire a Salvatore, lo ho chiamato e mi ha risposta che tornava fra un po’. Lascio le persone e vengo da te, quando mi scontro con Teresa che piangeva e mi spiegò tutto. La ho calmata ed ora è dentro con i vicini. Poco fa telefonò Salvatore e mi disse che era con Pasquale. Che confusione! Che confusione!”
Carmine: “Angelina, moglie mia, il corso delle cose è stato così, ma questi miei ultimi momenti, voglio che tra noi due ci sia un po’ di rispetto e sincerità!”
Angelina: “Forse ti riprenderai e torni come eri prima!”
Carmine: “Con questo male non c’è speranza ed io non ho nemmeno più la voglia, sembra ormai che sia di disturbo in questa casa!”
Angelina: “Ma cosa dici?”
Carmine: “E tu immaginati se io tornassi a star bene… Come faresti con Salvatore?”
Angelina: “Il rimedio si troverebbe!”
Carmine: “Il rimedio non c’è solo per la morte…”
Angelina: “Carmine, prima di tutti a gli altri lo deve dire a te, ancor prima di Salvatore, voglio che tu lo sappia. Perché se tu non vuoi, faccio come dici tu e te lo giuro su i nostri figli che lo faccio.”
Carmine: “Angela se mi devi dare qualche altra pugnalata, dai, forza! Subito! Non mi fare aspettare!”
Angelina, gli prende la mano: “Sono incinta di Salvatore! Ma se tu non vuoi che porto aventi questa gravidanza vado ad abortire. Perché senza il tuo consenso non lo voglio!”
Carmine: “Non solo mi hai tradito, ora hai un figlio suo dentro la pancia e vuoi pure il mio consenso… Roba da matti!”
La donna: “Si vuole scaricare la responsabilità di abortire e così di uccidere un innocente, attento fratello mio!”
Carmine: “Fallo vivere e se è un maschio mettici il mio nome. Ma la verità è che tu ti vuoi scaricare la responsabilità, ti vuoi scaricare la colpa di ammazzare questo innocente!”
Angelina: “No! Carminù, non è così. Io ho capito tutto da quando sei tornato dall’ospedale. Ed ho compreso che ci voleva poco e diventava vedova. Allora prima mi è venuta pena per te ed ho pianto, poi ho pensato alle nostre figlie e mi sono disperata. Quando ho visto come mi guardava Salvatore, ho capito che una donna è più attraente quando è la donna di un altro e così gli ho filato la lana. E quando ho visto come ti sei comportato tu, ho provato rispetto, per quel grande amore che avevi per la famiglia!”
Carmine: “Il rispetto per un marito, o per chiunque, si mostra momento per momento. E tu questo rispetto non l’hai avuto mai. Io guardavo quella Buonanima di mia madre, che quando mio padre tornava dalla campagna gli apriva la porta, l’aspettava. Io quando sono tornato di lavorare, non ti ho trovata mai ad aspettarmi e qualche volta che ho dimenticato le chiavi di casa sono rimasto pure fuori! Nel rispetto non c’è spazio per gli errori! Potevi pensare a l’onestà, come tutte le altre donne che sono rimaste vedove! Tu ti sei fasciata la testa prima di rompertela! Ma Salvatore ti piace, e quando una cosa piace si trova lo scopo!”.
Angelina: “Forse è vero pure questo, ma i fatti ormai sono questi! Io forse non sono stata forte, forse non è stato forte il nostro matrimonio. Forse, forse, forse… Ha acciuffato la vita per i capelli ed ora non risposte giuste al tuo rancore! Ma tu, un po’ di gelosia, mai un no, mai un rimprovero, mi hai lasciato come una bestia libera ed io avevo bisogno di un freno.”
Carmine: “Non ho niente di confessarti, forse dovevo fare più l’uomo duro con te, ma non è mio carattere, io so solo ingoiare il veleno e restare muto. Forse per mancanza di coraggio o per troppo amore. Ma tutto questo rancore che scende giù come un fuoco sicuro che va ad infettare e fa ammalare un corpo. Forse era meglio parlare, chiarirci…”
Angelina: “Carmine, quando devono venire i malanni vengono e non si sa come vengono. Giungono dall’aria!”
Scena 17
(Detti, Jessica, il prete e un chierichetto)
Entrano Jessica con il prete e un chierichetto, parati per l’ultima unzione.
Jessica: “E’ arrivato il prete!”
Prete: “Ho saputo che ti sei ripreso, sono contento! Allora vado!”
Angelina: “Come: -vado-? Neanche una parola di conforto a mio marito? Doveva essere morto per un po’ di acqua benedetta?”
Prete: “Angelina, non devi provare risentimento, perché la chiesa è aperta, ma sembra che tu ti sia dimenticato la via, e non solo, l’hai fatta dimentica pure ai tuoi figli!”
Angelina: “Padre… come cavolo si chiama, le sto chiedendo un poco di conforto per questo uomo qua, principe dell’onestà!” Ed esce fuori insieme a Jessica che la trascina con se per la mano.
Scena 18
(Detti meno Angelina e Jessica)
Il prete esprimendo dissenso con la testa: “Donna di temperamento, è stata sempre la stessa da bambina. Carmine come ti senti?”
Carmine: “Si segga! Salute non c’è n’è più, ora sta morendo anche l’anima!”
Il prete: “Carmine lo capisco! Ma io ho un appuntamento e sono pure in ritardo, me ne devo andare.”
Carmine: “Sempre di corsa, e padre? Con quell’auto… che ha sempre la stessa oppure l’ha cambiata?”
Il prete, infastidito per la domanda strana: “Incominciava a fare qualche marachella e la ho cambiata, viaggiando ci vuole sicurezza.”
Carmine: “Lei poco fa ha detto a mia moglie che si è dimenticata la strada della chiesa. E lei la ha saputo mai la mia casa? Eppure una sua parola, una sua visita, nel momento giusto avrebbe fatto bene. Per me sarebbe stato un conforto!”
Il prete: “Io vado dove sono richiesto, dove la mia visita è bene accetta, dove già mi aspettano! Qui avrei potuto essere di disturbo! Se ne dicono cose in giro di qui dentro…”
Carmine: “So tutto! Comunque lei si sta lontano di chi ha bisogno. Di un malato su un letto e della sua famiglia che è in rovina, che facendo una sintesi in una sola parola possiamo dire che se ne sta lontano dalle vergogne! Tutto per bene! Tutto patinato! Io sono ignorante, ma il pensiero della morte mi ha reso libera la mente, e rinchiuso qui dentro, ho pensato e pensato. In questi momenti si pensa spesso a Dio, così mi sono tornati alla mente le sue prediche, ho capito che voi preti dite le cose a metà, l’altra metà non si sa che fine fa. (Il prete fa segni di impazienza) Abbi pazienza ancora un po che arrivo subito al dunque. Ad esempio sulla predica del Figlio Prodigo, voi parlate di un padre che perdona e il fratello che deve accettare il perdono. Bella questa parabola, no? Però non dite chi deve essere il fratello a perdonare, perché il padre è Dio e quello perdona tutti, ma il fratello sono tutte quelle persone che lei si tiene seduti in prima fila a chiesa, sono quelli che devono sapere perdonare chi ha sbagliato. Invece no! se uno si siede nei loro posti e non è gente per bene, come dicono di essere loro, si scostano. O se lo trovano lì, no si ci siede nessuno, perché hanno paura di essere infettati. Lei poi a quella persona nemmeno lo degna ne di un saluto ne di uno sguardo. Il difficile nella fede in Cristo è proprio questo: il perdono! Se non sa perdonare per lo meno ci provi.”
Il prete: “Carmine, ora me la fai tu la predica? La gente dice che tu sei stato d’accordo all’infedeltà di tua moglie! E che la tua casa è frequentata di uomini anche per tua figlia! Io che ci posso fare? Ho le mie responsabilità! Ho la mia posizione da non compromettere!”
Carmine: “Lei prete, ha un difetto che quando manda qualcuno a quel paese incomincia a parlare italiano!”
Il prete: “Ti vuoi confessare?”
Carmine: “Torni quando sono morto a fare il so mestiere!”
Il prete fa una benedizione farfuglia qualche preghiera e va via con il chierichetto.
Scena 19
(Detti e barbiere meno prete e chierichetto)
Il barbiere con la borsetta dei ferri del mestiere, entra con circospezione: “Posso entrare? Se disturbo torno più tardi!”
Carmine: “Entra Ninì, che più tardi forse non mi trovi!”
Barbiere: “Don Carmine, la facciamo allora questa barba?”
Carmine: “Il don tenetelo per chi sai tu. Visto che si dà ai mafiosi oppure ai cornuti, ed io mafioso non ci sono, se mi devi dire cornuto dimmelo in faccia. Mi hai capito Ninì?”
Barbiere: “Mi scusi, ma questo non lo sapevo. Si può sedere a mezzo letto? (Mentre Carmine si va per alzarsi il barbiere l’aiuta) Aspetti che l’aiuto.”
Carmine: “Grazie!”
Scena 20
(Detti e Angelina)
Entra Angelina, portando una bacinella d’acqua calda e una tovaglia: “La metto qui! (E l’appoggia in una sedia vicino al letto) Come ti senti Carmini? (Carmine fa cenno di si con la testa) Vado via (si rivolge al barbiere) Se ha di bisogno, si affacci dalla porta e mi chiami!”
Barbiere: “Certo!”
Carmine: “C’è ancora confusione?”
Angelina se ne va gesticolando con la mano a significare che ancora non cessa.
Scena 21
(Detti meno Angelina)
Barbiere, gli sistema la tovaglia, ed incomincia ad insaponare: “Certo che le persone del paese sono terribili. Avevano detto che era già morto. Tanto che mi ero detto: -Guarda un po’ gli dovevo fare la barba!- Abbiamo sentito pure la campana a morto. Poi un cliente mi disse che non era vero. Mi sono detto: -Ad ogni modo, io ci vado, in caso contrario me ne torno-. Quando ho visto la porta chiusa allora mi sono detto: -allora non è vero!-, e sua figlia mi ha fatto entrare ed incontro il prete con il chierichetto parati, ho pensato: -e allora? Ad ogni modo entro…- e mi compiaccio che questa barba la possiamo fare! Certo che le persone in questo paese ne dicono tante di minchiate, non c’è di dare ascolto a nessuno!”
Carmine: “Assai ne dicono cose le persone, eh Ninì?”
Barbiere: “Uuu! Di tutto e di più! Quante ne ho ascoltate dentro la bottega, ma io ormai, ad ogni modo, non credo più a niente! Tirando le somme con quello che dicono donne oneste non ce n’è più, perfino le madri, le sorelle e le mogli di quelli che parlano sono puttane!”
Carmine: “Certo, le corna sono sempre un discorso preferito dalle persone! Oppure le disgrazie degli altri, aggiungendo un –poveretto- oppure un –mi dispiace- mentre ci godono, ci provano un piacere così grande che loro stessi hanno paura di quanto sono cattivi!”
Barbiere: “Vero! E’ vero! Quando prese fuoco la casa e il fienile a Niocchèmannò, dentro la bottega, tutti dicevano: -poverino si è rovinato!- Dopo un po’ è andata a finire con una risata per quelle pezze di formaggio che rotolavano per la strada in discesa, perché la moglie si era messa in mezzo per pararli!”
Carmine: “L’uomo, infondo è cattivo e non ha pietà per nessuno, talaltro quando arriva l’ultimo giorno della sua vita non ha pietà neanche per se stesso! L’uomo vive la sua vita come se quel giorno non dovesse arrivare mai. Ma quel giorno quando arriva fa sembrare la vita vissuta un solo attimo!”
La donna acconsente con la testa.
Barbiere: “Secondo me l’uomo fa bene a vivere pensando alla vita e non alla morte. Quando arriva la morte, arriva e tutto finisce! La vita è qui giorno per giorno, secondo per secondo!”
Carmine: “Ma io non ti sto parlando della morte ma delle ultime gocce di vita prima della morte, quelli sono eterni, quelli non finiscono mai! Ma giustamente tu Ninì sei troppo giovane per potere capire questo discorso!”
Barbiere: “Ma io non ho voluto studiare dui proposito per non capire cose complicate. Per me leggere un libro è semplicemente tempo perso. I giornali che tengo alla bottega, e lei lo sa, trattano solo di nudo di donne e auto. Tanto la gente gira gira e tutti i discorsi vanno a finire a donne e auto, quelli acculturati parlano di pallone! (Finisce di fare la barba, gli asciuga la faccia con la tovaglia, gli da una pettinata, prende lo spruzzino con il dopo barba e lo profuma, infine si da due spruzzate pure lui) Apposto, servito a dovere!”
Carmine: “Grazie, fatti pagare da mia moglie!”
Barbiere: “Non ci pensi, pensi alla sua salute… Sembra un altro, ci vediamo alla bottega. Sua figlia è ancora fidanzata con Pasquale?”
Carmine: “Si, perché?”
Barbiere: “Pasquale è il mio migliore amico! Un giovane veramente d’oro! Poco fa l’ho visto al circolo”.
Carmine: “Hai se era in compagnia?”
Barbiere: “Con quel suo parente Salvatore!”
Carmine: “Non è mio parente.”
Barbiere: “No? Avrei giurato che era suo parente. Pensavo che questa parentela le sarebbe entrata da parte di sua moglie… Buona giornata!” E va via.
Scena 22
(Detti meno il barbiere)
Carmine: “Ninì me l’hai data l’ultima forbiciata, ora si che sono servito a dovere! Quel povero Pasquale… Questo non ritorna più!”
Scena 23
(Detti, Pasquale, Teresa e Salvatore)
Pasquale entra con Teresa presi per le mano: “Possiamo entrare? Mi deve scusare per le parole di pocanzi…”
Carmine: “Che gioia grande mi stai regalando, Pasquale! Me lo sentivo che tornavi, perché tu sei un giovane con la testa veramente apposto!”
Pasquale: “Se i miei non vogliono convincersi li metto di fronte al fatto compiuto e poi si vede!”
Carmine: “Non perdere mai di rispetto a tuo e a tua madre, ma fatti la tua vita lo stesso, la vita è tua!”
Salvatore: “Siamo una grande famiglia!”
Carmine: “Troppo grande… Salvatore, più grande di quanto tu immagini! Oggi ho avuto tanto movimento in questa stanza più di tutto il tempo che ci sono stato! Pasquale penso che quello agnello è ancora buono, andate a mangiarvelo… Ormai si è fatto tardi per pranzare!”
Salvatore: “Un po’ se lo può mangiare pure lei?”
Carmine: “Quando Angelina ha un po’ di tempo libero mi porta quella pastina con un filo d’olio e sono apposto1”
Teresa: “Tutti i vicini hanno detto la loro: -Cosa è questo buon odore! Questo è agnello!- I cari vicini sono venuti tutti.”
Carmine: “Bravi sono loro, i cari vicini… Andate a mangiare così io mi riposo un po’!”
Teresa: “Riposati caro papà!”
Pasquale: “Lasciamolo riposare che stato troppo molestato oggi!”
Salvatore: “Riposati Carmine!” Così escono tutte e tre.
Scena 24
(Detti meno Teresa, Salvatore e Pasquale)
Carmine: “Sorella mia e sono di nuovo solo con te… Però ora mi sento meglio! Sembra che tutto si va mettendo apposto. E posso andare in pace con tutti!”
La donna: “Sono contenta per te caro fratello.”
Carmine: “Hai visto come è stat brava mia moglie? Mi sta generando un figlio. Questo sicuramente somiglierà a me! E Teresa, così buona, se presa d’invidia dalla madre e mi genera un nipotino, speriamo che questo non somigli a Salvatore. Ma quando nasceranno di sicuro io non ci sarò e avrò cose più importante da fare!”
Scena 25
(detti, Teresa e Jessica)
Teresa entra con un piatto in mano e una tovaglia: “papà ti ho portato la pastina.”
Carmine: “Entra Teresa, Teresa entra!”
Teresa gli sistema la tovaglia sul letto e il piatto.
Jessica, entra e si va a sedere su una sedia in silenzio.
Carmine, incomincia a mangiare, con il caratteristico rumore del sorbire, dopo un po’: “Che c’è Jessica che sei così in silenzio?”
Jessica: “Aspetto…”
Carmine: “Che cosa è in questa casa l’aria infettata? Pure tu?
Jessica: “Aspetto che si fa l’ora per la puntata in tv di Candy Candy! (Noto cartone animato)”
Carmine: “Avvicinati, me lo dai un bacio? (Jessica si alza e lo va a baciare) Che vuoi farti quando diventi grande?”
Jessica: “La infermiera, o la ballerina, oppure la bottegaia, o la moglie avere dei bambini , cucinare…”
Carmine: “Hai mangiato di già?”
Jessica: “Si!”
Carmine: “Come era la carne?”
Jessica: “Io mi mangio solo le patate, la carne non mi piace.”
Carmine: “Per crescere forte ci vuole pure la carne.”
Jessica: “Si ma da quando la mamma si è fidanzata con Salvatore sempre carne mi ha scocciato!”
Carmine: “E si, la femmina si assicura il maschio che porta la carne al clan… E’ stato sempre così e così rimarrà per sempre!”
Jessica: “Quale clan?”
Carmine: “Niente, figliola mia, ogni tanto sono sconnesso…”
Teresa: “Non ti abbattere, dovrà passare questa malattia… Vado!”
Carmine: “Vai, figlia mia, come va con Pasquale?”
Teresa: “E’ un giovane buono, già è come prima, mi chiede di continuo come mi sento… Torno fra un po’!” E va via.
Scena 26
(dette meno Teresa)
Mentre Carmine sorbisce il brodo, Jessica fa silenzio, poi si alza dalla sedia e incomincia a girare vicino la donna con lo scialle nero.
Carmine: “Che c’è Jessica?”
Jessica, con aria insospettita: “sento freddo!”
Carmine: “Questa stanza è dove il sole né spunta né tramonta, c’è solo quella piccola finestra.”
Jessica: “Ho l’impressione come se qui dentro ci fosse un’altra persona… Sento freddo! Ed ho paura!”
Carmine rivolgendosi alla donna: “Senti sorella mia, non mi dire che vuoi portarti via pure questa bambina? Non facciamo minchiate…”
La donna: “No fratello mio, è che i bambini sono sensibili e quello che non vedono i grandi, perché loro sono ancora puliti, lo sentono, stai tranquillo fratello mio che questa ancora ne avrà avventure a non finire!”
Jessica: “Con chi stai parlando? Papà ho paura!”
Carmine: “Sto parlando con la mia cara sorella, non avere paura!”
Jessica fugge via gridando: “Ho paura! Ho paura!”
Scena 27
(Detti meno Jessica)
Carmine: “Hai visto? Hai fatto spaventare la mia bambina!”
La donna ride con una risata agghiacciante.
Carmine posa il piatto sul comodino e si toglie la tovaglia: “Mi ritorna alla mente quando ero bambino, quando la prima volta quel Buonanima di mio padre mi portò in campagna ancora con il buio, siamo saliti su la torre delle Pergole e sul terrazzo mio padre mi disse con un tono di chi assicura uno spettacolo: -Aspetta un po’ che ora spunta il sole!- Ed io mentre sbadigliavo e mi strofinavo gli occhi per il sonno, sentivo freddo nelle piccole gambe nude perché portavo i pantaloni corti, iniziò una luce come qualcuno che stava salendo dal profondo del mare con una lucerna in mano e più saliva più il cielo si colorava e il nero diventava luce, oro, fin quando tutto si accese e divenne giorno! Io sono rimasto a bocca aperta, tanto che quel Buonanima pensò che mi ero addormentato e mi chiamò: -Carminù! Carminù! Ti sei addormentato?- Ed io gli risposi che era fantastico. E fin quando sono divenuto grande non mancavo mai di guardare il cielo e meravigliarmi volta per volta di quanta grazia c’è! Confinante alla nostra terra c’era la proprietà del professore Pisano, un professorone di Palermo, aveva una barba lunga e bianca che sembrava un santo. Le vacanze dell’estate le trascorreva lì in campagna. Avendo le case vicine, la sera si ci riuniva, una volta, ricordo, portò un cannocchiale e mi ha fatto guardare le stelle più da vicino. Un’altra sera mi raccontò un storia di Seneca, quel personaggio che si vede nei film di Nerone. Questo antico romano, aveva scritto che Madre Natura, ha fatto noi uomini per guardare il cielo, lo spuntare del sole e il tramonto, e il giorno ci fa luce per le cose della terra e la notte per le cose del cielo, il movimento delle stelle, lenti se li metti a paragone con l’universo, ma se pensi quanto spazio varcano allora comprendi quanto corrono, poi l’eclissi del sole e quella della luna, che si oscurano l’uno con l’altro, le stelle cadenti, tutto che si muove come un orologio Zenith. E invece per affaticarci per l’oro, l’argento, le ricchezze che più ne hai più ne vuoi avere, e il ferro per ucciderci l’uno con l’altro e farci le guerre. Madre Natura l’oro, l’argento e il ferro ce lo ha nascosto sotto terra quanto noi non li vedevamo e il cielo: con le stelle, la luna e il sole davanti a gli occhi, ma non c’è stato niente da fare, l’uomo piccone e pala si è messo a scavare e trovò l’oro, l’argento e il ferro! Madre Natura ce li ha messi sotto i piedi per calpestarli e passarci di sopra su ciò che è un motivo di essere calpestati e schiacciati! Motivo di continua lotta uomo contro uomo, popolo contro popolo! Seneca diceva che siamo tutti pazzi, che se un uomo uccide ad un altro uomo viene condannato giustamente, se un popolo fa strage di un altro popolo la storia del vincitore se ne gloria. Il professore facendo sue le parole di Seneca diceva a gran voce: -…fare male è cosa peggiore che subirlo!- Mi raccontava tante cose, ma questo discorso è stato così bello che non lo dimenticai mai più, anzi sono cresciuto con queste parole e mi sono state maestre! Grande Seneca! E grande il professore Pisano! Mi dispiace di non avere studiato… ci ho provato, ma non era cosa per me la scuola, la zappa anche se era più pesante mi sembrava più seria della penna più leggera, con la zappa facevo cose da adulti con la penna solo scarabocchi, però mi sarebbe piaciuto leggere queste cose!”
Scena 28
(Detti e il cadavere)
La donna: “Carmini la chiacchiera è bella ma è giunta l’ora di andarcene! Un’ora, un giorno, un anno di più non cambia niente né a te né a me che tempo ne ho quanto ne voglio.” Si alza, alta fuori misura, si volta verso il pubblico ed è senza volto, di sotto lo scialle escono tenti veli neri accrescendola di volume, si avvicina al letto. (I movimenti della donna vengono accompagnati da una musica suggestiva e i tocchi di campana. La scena viene illuminata da una luce strombo.) Gli prende le mani. (A contatto delle mani si spegne anche la strombo, in scena c’è buio totale, si sentono tre tuoni fortissimi accompagnati da tre lampi. In questo momento Carmine si alza dal letto ed un altro attore vestito come lui prende il suo posto, recitando il suo cadavere). Dopo questo scambio le luci di scena ritornano normali. Carmine e la donna (la Morte) sono infondo alla scena, dove c’è l’ombra.
Carmine: “Non mi hai fatto salutare neanche i miei?”
La donna: “Adiamo fratello mio!”
Scena 29
(Detti,Angelina, Teresa, Salvatore, Pasquale e Jessica)
Angelina, entra: “Carmine, hai mangiato la pastina? Carmini! (Grida e smuove il corpo morto) Carmine! Carmine!”
Entra Teresa: “Cosa è successo? Si sente male?
Angelina, urlando e piangendo: “Il papà è morto!”
Teresa, piangendo e gridando: “Papà! Papino! Ah!”
Entrano: Salvatore che va a confortare ad Angelina e Pasquale che va a confortare a Teresa, Jessica e il sipario si chiude tra il pianto le urla di sconforto!
Fine
Siculiana 1° ottobre 2004
Traduzione 17 gennaio 2006
martedĂŹ, 18 gennaio 2005
PATRI JACHINU
PARLATU
Signurimè, avvicinativi ca câè u cantastorii. Nni sta chiazza vaju purtatu fatti di sangu e fatti dâonuri ma oj vi purtavu na storia di santitĂ e dâamuri.
Avvicinativi signurimè, ca cuminciamu!
Mattè, emigratu allâOlanda, nna u 1954 senza travagliu, senza grana, li spinnĂŹ tutti pi so muglieri. Povira Carmela, jttata âncapu u lettu malata cchiĂš di un misi, chi friiva cu a frevi jata.
Iddu circava comu fari qualche sordu pi daricci ajutu, ma era sulu, ânterra stranera. Macari avissi âncuntratu un paisanu pi addumannaricci un prestitu pi turnari ânpaisi. Mattè pinsava: -A bedda Sicilia! Fatta di Suli e dâamuri!-
Mentri lâatri eranu filici, iddu, afflittu, arrancava nni la nivi. Fra qualche jornu arrivava natali. Pinsava a i nanareddi di u paisi, , a la caluredda di u cufularu a i so famigliari.
CANTATU
Fra qualche jornu veni natali
Senza suli ne grana e ne mangiari
Sulu u friddu di sta terra stranera
Votu a Diu chista me prighera
Ca GesĂš nascissi puru pi mia
Senza a fami e senza a malatia.
A bedda Sicilia! Fatta dâamuri!
U to ricordu mi stringi u cori.
PARLATU
Camina, camina quannu ânterra trova na santuzza, a piglia e la talja nna u lustru di una vitrina, câè stampatu uâ monacu cu a varba janca e i mani conserti, sutta câè scrittu: -Padre Gioacchino La Lomia da CanicattĂŹ-
Osservati nna u quatru nummiru unu a mani di Mattè chi stringi a santuzza di Patri Jachinu.
Mattè âun si sintĂŹ cchiĂš sulu e dissi: -Chistu santu è paisanu miu e mi vinni in aiutu!-
TornĂ subitu intra, a povira muglieri a truva abbannunata. Mattè cu a santuzza ânmanu prigĂ a Patri Jachinu, po a misi supra u cuscinu allato a Carmela e sâaddummiscĂŹ assittatu nni a seggia.
Patri Jachinu ci vinni ânsonnu e ci dissi: -Dormi Mattè, arripositi tranquillu ca a to muglieri a guardu ju!-
Quannu Mattè sâarrisbigliĂ giĂ era jornu e si sintĂŹ chiamari: -Mattè! Mattè!- Era a muglieri ca sâarripigliĂ e ci cuntĂ ca un monacu ci spuntĂ a capizzu di u lettu cu na tonica tutta scirata e idda ci dissi ca ci lâarripizzava e accussĂŹ fici, quannu ci la detti si sintĂŹ guarita.
Mattè allâindomani truvĂ u travagliu, a so vita ci cangiĂ dâaccussĂŹ accussĂŹ e quannu turnĂ ânSicilia, a prima cosa chi fici, currĂŹ a CanicattĂŹ ânzemmula a so famiglia a ringraziari a Patri Jachinu e a canusciri tutta a so storia.
CANTATU
Figliu di sta terra di Sicilia
Tantu magnifica e marturiata
Eâ Patri Jachinu La Lumia
Succurrituri dâogni chiamata
Miraculusu e duna provi
Servu di Diu Patri Jachinu
Visita a tutti in ogni dovi
Gloria a stu santu cappuccinu.
Curri la genti a CanicattĂŹ
Ringrazia câun ciuri e na prighera
Cu si liberĂ , e cu si guarĂŹ
U cori ci splenni di fidi vera!
PARLATU
E ora amici cari, semu cca pi cuntarivi tutta a so storia fatta di santitĂ e gloria.
Patri Jachinu, era figliu di u baruni Nicolò La Lomia e di donna Eliunora La Lomia Li Chiavi, nascĂŹ u 3 marzu 1831e fu chiamatu Gaitanu, nicareddu, a sulu tri anni fu orfinu di patri. Fu crisciutu cu tutta lâadenzia e lâamuri di la matri e di la so nutrici a cummari Giuvanna.
Tanuzzu, nicareddu ci piaciva jucari cu lâamici di u quarteri, cunzava artaredda e ci facica na predica cu chiddu ca ascutava di u parrinu na a chiesa, quannu finiva a tutti ci offriva di mangiari, ca ci u dava a matri compiacenti.
Un jornu di chistu lâaddevi foru chiossĂ e u mangiari âun abbastĂ , allura dopu ca circĂ intra âun truvĂ nenti, ma a furtuna lâajutĂ e iddu ajutĂ a furtuna. Ora vegnu e mi spiegu. âNnavanzi a casa so ci stava mastru firraru Calogiru Lattuga, ddu jornu si stava cucinannu na pignata di carni a vuddiri pi farisi u brodu. Mastru Calogiru stava ânguardia, a testa lâajva a dda pignata ma Tanuzzu u pustiava, comu sâalluntĂ uâ mumentu, nni un satu Tanuzzu, affirrĂ a pignata e distribuĂŹ a tutti lâamici a carni câu brodu.
Natru jornu Tanuzzu turnĂ intra scazu pirchĂŹ detti i scarpi a natru addevu poviru ca âncuntrĂ ânmezzu a strata.
Ma nun mancanu anchi i tinturii ca nâaddevu spertu comu a iddu potja fari.
Un jornu, versu sira cu un cumpagnu ajva attaccatu u spacu tra lâangulu di a Chiesa San Decu e u muru di fronti. I fimmini chi passavano cu li lanceddi chini dâacqua ântesta, junti a du puntu, si vidivanu vulari i caputi ca si rumpivanu ânterra. Natru jornu detti focu a la paglia carricata supra uâ sceccu, mentri u viddanu turnava intra, pi fortuna u focu fu astutatu senza dannu.
Tanuzzu criscĂŹ cu tuttu u beni e u mali ca a storia po risirbari, ma a vintanni ci capitĂ dâascutari i figli di San Franciscu, ottu missiunari cappuccini.
Tanu, na sira, mentri rincasava, taliava i stiddi di âncelu e riflittiva ca a vita passa e comu u ventu e tutti i ricchizzi e agiatizzi âun serbunu a daricci valuri. AccussĂŹ caminannu pinzĂ : âDdi monachi abbannunaru tutti cosi, serbinu u Signuri e accanzinu u Celu⌠Ha essiri capuccinu vidè!â. Sâaffida a Vergini Maria e prometti di mantinirisi puru pi u so amuri.
CANTATU
Tanu sciglĂŹ a via dâu Signuri
Fu cuntrastatu dâi so parenti
Ci misiru ânavanzi pi maritari
Mâa chiamata chiĂš forti a senti.
VaĂ finu a Caccamu a lâappedi,
Passa lâesami pi cappuccinu
Torna intra cu u focu di a fedi.
Di gioja u so cori fu chinu
CâarrivĂ lâordini di partiri
VasĂ a littra e felici chiancĂŹ.
I ricchizzi era prontu a lassari
A famiglia e a so CanicattĂŹ.
PARLATU
U 4 novembri di u 1852 a i quattru di sira don Gaitanu La Lomia si vestĂŹ cu lâabitu cappuccinu pi opira di u maestru Patri Evangelista, e piglia u ânomu di Fra Gioacchinu Fedeli.
Signori osservati u quatru nummiru dui, mentri a Tanu ci veni cunsignata a tonica.
U noviziatu è fattu di rinunci e di provi e patri Samueli di Giurgenti u metti a dura prova, comu i lacrimi di a matri ci abruscianu tantu ca Fra Jachinu sâaddumannĂ nna lu so animu: âLa me vocazioni è veramenti di Diu?â
Fra Jachinu tinĂŹ duru, chiangĂŹ, prigĂ , si umiliĂ ânvanzi a tutti e u Signuri ci vinni ânsuccursu. âFari è beni, prigari è meglio, suffriri è tuttu!â Dicinu lâanimi eletti. AccussĂŹ passĂ lâannu di nuviziatu e patri Samueli fu costrettu a ricridisi tantu ca dissi: âFra Gioacchinu è veramenti la me gioja e la me corona.â
U 2 giugnu di u 1855 ni a basilica di la Mangioni a Palermu fu ordinatu sacerdoti.
A prima missa Patri Jachinu a fici cu u cori ca trabuccava in lacrimi di filicitĂ , quannu fu sulu scrissi: âSugnu sacerdoti! Dunque devu amari Diu quantu lâavj amari uâ sacerdoti⌠Ha circari in tutta a gloria di Diu e u bbeni spirituali di u prossimu⌠Devu predicari se non di u purpitu ma cu bonu esempiuâ.
Ni lâaprili di u 1861 fu distinatu a Caltanisetta e fu promossu a lâufficiu di pridicatori, dopu fu distinatu vicariu na u cunventu di Sutera.
Patri Jachinu si truvĂ ânmezzu a tempesta di a storia. Nni u 1860 ajva sbarcatu Garibardi a Marsala, prima u populu Sicilianu lâacclama comu libiraturi, ma quannu sâadduna di lâaggravari di i tassi e di a leva obbligatoria si ribella. Nna u 1862 u statu tâalianu staura u primu statu dâassediu. Conventi e monasteri vennu accupati di i piemontesi e trasformati âncasermi e autru. Na u 1866 ânSicilia scuppiĂ u colera, ci foru 53.000 morti. E tra ribellioni e colera, u statu talianu arrubbava i beni demaniali ed eclesiastici. Chisti eranu i cuntizioni sociali e riligiusi di u populu sicilianu, quannu Patri Jachinu ancuminciĂ u so apustulatu, mentri era vicariu a Sutera.
CANTATU
Mentri stava canciannu u nâEra
Iddu ânmezzu tanta ribbillioni
Predicava câa so fidi vera
Di sicilianu a i siciliani,
e in ogni chiesa na fudda câera.
Po dicisi di jri ânmissioni
Comu ânâordini di u Signuri
Dâi familiari i tribulazioni
Patri Jachinu siguĂŹ u so cori
E dopo un misi di navigazioni
SbarcĂ ânBrasili vasannu ânterra
Dopu ânuminatu cappilannu
Câubbidienza partĂŹ pi a guerra.
PARLATU
Patri Jachinu nni sta guerra du u Paraguay era comu un raggiu di luci ca compariva, senza talari u periculu, allato a cu ajva di bisognu: medicu, consiglieri e parrinu.
Signurimè tagliati u quatru nummaru quattro mentri Patri Jachinu assisti a u generali nni lâurtimu mumentu di a so vita.
A stima tra i surdati e lâufficiala fu granni assĂ , tantu ca abbastĂ na so parola pi libberari un ufficiali chi stava pi essiri fucilatu. E natru jornu i surdati scapparu pi un grossu sarpenti nni lâaccampamentu e iddu lâaffruntĂ e cu curaggiu ammazzannulu.
A benemerenza câappi Patri Jachinu fu tistimuniata cu u gradu di maggiori e medaglia dâargentu di u cumannu supremu.
LâImperaturi Petru II, ajva stima di Patri Jachinu, quannu nna u so viaggiu ânSicilia passĂ di CanicattĂŹ, âncuntrannusi cu Donna Eleonora a matri di u Servu di Diu, ca u prigava pi fallu ternari, ci dissi tutta a so granni stima e parlĂ cu elogiu di u Santu.
A guerra finuta fu assignatu ad Assunzioni capitali di u Paraguay. Dopu un annu passĂ a Rio de Jeneiro. Li agiatizzi e li cumuditĂ âun mancavano, ma Patri Jachinu ajva un desideriu di sudisfari chiddu di purtari a glâIndii sarbaggi a parola di Cristu.
CANTATU
Stu disideriu fu ascutatu
E tra i sarbaggi fu ânmannatu
Patri Jachinu cu u so gestu
âNsignava lâamuri di Cristu
Stenti, sacrifici a nun finiri
ânmezzu a lâindiani, a foresta
âNsignanti, firraru, muraturi
Iddu travagliava senza sosta
Era accussĂŹ granni lâamuri
Indiani ni vattiĂ ânfinitĂ
Câjva intra na i chiĂš ustinati
E abbastava a so santitĂ
A Cristu vinivanu cunvirtiti
PARLATU
Patri Jachinu, ajva divintatu u patri, u maestru, lâamicu di lâindiani, ca addivintati cristiani eranu fidilissimi compagni so. Quannu na u 1875 lâindiani si ribellare e pigliare a cittĂ di ParĂ e atri villaggi, u guvernu brasilianu ânveci di mannaricci lâesercitu pinzĂ di manaricci a Patri Jachinu ca li purtĂ a la carma e ottinĂŹ pi iddi cuntizioni cchiĂš umani. Nni novenni di missioni foru fondati tridici villaggi cu scoli religiosi e civili. Di u Signuri fu aiutatu, na li milli pericoli chi cicapitaru. Quannu si smarrĂŹ cu a guida ânmezzu a foresta, e lâangilu custodi u guardĂ a notti mentri durmiva di li belvi feroci. âCu nun sapi soffriri âun sapi amariâ. E Patri Jachinu amĂ tantu e soffrĂŹ altrettantu.
CANTATU
Dopu ca jĂŹ a truvari na tribĂš
ânmezzu a foresta di ritornu
sulu iddu cu lâaiutu di GesĂš
sâarrisbigliĂ quannu fu jornu
e mentri prigava ânginocchiu
na u so jazzu ci jĂŹ lâocchiu
dicini di sarpenti scappavano
cu so caluri ajvanu durmutu
senza avillu pi nenti disturbatu.
Natra vota mentri cantava
A Maria, comâera di solitu,
Uâ giaguaru si ci avvicinava
Patri Jachinu tuttu scantatu,
Mâa so fidi nun lâabbannunava,
A bestia dopu avillu ciauratu
Iddu a cantari continuava
U giguaru dopu avillu taljatu
Pi a so strata si nni turnava.
PARLATU
Taljati u quatru nummaru setti: Patri Jachinu e u giaguaru ânmezzu a foresta.
Ogni tantu Patri Jachinu pinzava a so Sicilia e na vota scrivĂŹ sta puisi ca ora vi cantu. âLa Siciliaâ
CANTATU
âSugnu di chidda terra biniditta
unni si canta e nun si chianci mai,
unni si osserva di diu la liggi scritta,
chi nun camina drittu dici ahi!
Su di Palermu citatine natu
Di lu miu regnu capitali bedda,
sugnu di chidda terra nnamuratu
unni si mancia lu pani a fedda a fedda.
Sugnu di chidda terra unni si pisa
Di lâomu lu delittu e nun si scusa.
Lu latruni nun dormi sempri in casa,
di notti nun si dormi a porta chiusa.
Palermu, beni miu, naca amurusa,
nun pozzu abbannunari lu to amuri,
tu mi criasti e mi dasti la musa
tu mi nutristi sempri in tutti lâuri.
Lu Brasili è binidittu, nun lu neu,
ma la me terra è veru paradisu;
quannu ci pensu tuttu mi nni preu
e affaccia a lu me labru lu surrisu.
Sicilia, Palermu, RosaliaâŚ
Sunnu li nomi chi nun scordi mai,
e ântra lu cori, ântra la vita mia
mi mettinu firvuri forti assai.
Lu pozzu diri senza reticenza
Ed avi lu valuri lu me cantu,
nuddu poâ cuntradiri a sta sentenza:
-Sugnu sicilianu e mi nni vantu-â
PARLATU
U Servu di diu sbrigugnava li malfatti di a Massoneria ca nni tuttu u munnu circava di cuntrullari u putiri e cuntrastari a Chiesa. E na matina fu chiamatu pi assistiri a unu chi stava murennu, allura si partĂŹ di cursa ângruppa a u mulu accumpagnatu da i parenti. A un trattu u mulu si firma e mentri u spronava sbucĂ di ânmezzu lâarbuli u sarbaggiu cu lâarcu puntatu, i parenti farsi si la squagliare. Patri Jachinu capĂŹ ca chiddu era nâagguatu e a du sarbaggiu cu vuci forti ci dissi: âFigliu miu, chi mali ti haju fattu?â
A sti paroli e a la figura di u Santu missiunariu miraculusamenti jetta lâarcu ânterra jttĂ na vuci di spaventu e scappĂ . A societĂ segreta cu vigliaccheria ajva armatu a mani di ddu ânnucenti sarbaggiu pi ammazzari Patri Jachinu.
Taljati u quatru nummaru ottu: Patri Jachinu e lâindianu.
A massoneria pigliĂ putiri cu Visconti di rio brancu acchianatu a u guvernu, i cuntrasti foru forti, e fu livatu ogni sustegnu a li missioni.
CANTATU
Dopu dudicianni di missioni
Ci fu urdinatu di turnari
Vuliva u so sangu dari
Pi a sarbizza di tutti ddâindiani.
Si sintiva u strappu a u cori
Mentri a navi pigliava u mari.
PARLATU
Taljati u quatru nummaru novi ca raffigura Patri Jachinu chi lassa a missioni.
CANTATU
A fama di santu u pricidiva
A Roma fu abbrazzatu di tutti
Ma na tristi notizia lâaspittava
Di a so matruzza a so morti.
Dopu jorna nna a cittĂ santa
Pâa Sicilia Patri Jachinu partĂŹ
Pi a so terra a voglia era tanta
Prima dâarrivari a CanicattĂŹ
Un populu interu lâaspittava
Comu scinnĂŹ di âncapu u trenu
La fudda era tutta chi gridava
âViva! Evviva Patri Jachinu!
Viva lâapostulu dâu Brasili!
Evviva lâEroi di la fidi!â
PARLATU
Tagliati u quatru nummaru deci mentri Patri Jachinu acclamatu trasi a CanicattĂŹ.
CANTATU
A vuci si sparsi pâa Sicilia
In ogni paisi comu u ventu
Arrivavano in casa a Lomia
Pilligrini ad ogni mumentu.
A prima predica châiddu fici
Spoglia dâogni ânnutili urnamentu
ma cu paroli veri ed efficaci
ca a tutti quanti ci detti luci.
Dopu a predica a fudda lâassartĂ
Ca di vidillu sazia nun câera
Quannu Patri Jachinu intra turnĂ
E si chiamaru i carrabinera.
Quantu miraculi e grazii fici
Pi intercessioni u Signuri
Ca di Patri Jachinu si compiaci
Messageru di u so amuri.
PARLATU
Un jornu di chistu na gran fudda accompagnava un paraliticu âncapu un carrettu, finu ânavanzi a casa di Patri Jachinu. A fudda a gran vuci gridava ca u Santu sâaffacciassi di u finistruni pi binidiciri u malatu. Patri Jachinu dopu tanti insistenzi, pi pietĂ di ddu paraliticu ânfilici, sâaffacciĂ , quannu vitti tutti ddi pirsuni si sbaguttĂŹ e ci dissi: âFigli me, chi cipozzu fari ju? Ammeci di raccumannarivi a mia ca sugnu u gran piccaturi, pirchĂŹ u vi raccumannati a u Patri San Franciscu? Mittemuni a gunicchiuni e recitamu un Patrienostru e u Siraficu Patri vi farĂ a grazia.â
Tagliati u nummaru unnici, unni Patri Jachinu è affacciatu a finistruni e u paraliticu è âncapu u carrettu.
Allura tutti ângunicchiuni chi prigavanu, ma mancu finiscinu a prighera ca lâammalatu scinnĂŹ sulu di u carrettu gridannu a tutti: âMi guarivu! Mi guarivu!â A fudda si carrica âncoddu u miraculatu e u porta ântrionfu pi i vii di CanicattĂŹ, finu ad accumpagnallu a u so paisi vicinu.
Da ddu mumentu attornu a so casa genti ci nnâera sempri chissĂ e quannu lisciva ci jva tutta appressu. Un jornu u malatu mentri u stava binidicennu ci scirĂ un pezzu di tonica, si scatinĂ ca tutti lâatri sigueru lâesempiu e Patri Jachinu si truvĂ cu a tunica lemmi lemmi.
A liggi a un certu puntu ci urdinĂ di partiri accusannulu di perturbatori di lâordini pubblicu dicennuci: âO partire o finire in prigione!â
Patri Jachinu si ritirĂ in santa paci di u cummentu di Sortine in provincia di Siracusa, ma puru ddĂ detti segni di a so santitĂ .
Un jornu i piscatura di a tunnara di Sortinu ca di a stagioni ajvanu pigliatu sulu un pisci addumannaru a binidizioni di Patri Jachinu e dopu a so binidizioni ci fu a pesca miraculusa pigliaru tanti e tanti tunnura e tutti di grossu calabru.
Osservati u quatru nummaru dudici di a pisca miraculusa.
CANTATU
Di quannu di a missioni turnĂ
Comu votu a Patri Jachinu
Di fari un commentu si pinzĂ
Pâavillu accussĂŹ pi sempri vicinu
Era chiĂš poviru di quannu partĂŹ
Ma cu lâajutu di tutta CanicattĂŹ
A chisuzza da Madonna di a Rocca
Cu quattro celliceddi si riscustruĂŹ.
A provvidenza stâopera tocca
Di quannu Patri Jachinu ci trasĂŹ
Ancora cu u ântonicu friscu
Siguennu lâopera di San Franciscu.
PARLATU
Taljati u quatru nummaru tridici chista è a Chiesa e cummentu di i Patri Cappuccini di CanicattÏ.
CANTATU
U santu stessu cu i so mani
Carriava petri calci e lignama
A i benefattura jva a tuppiari
Pi aviri ajutu e anchi grana.
U Signuri ânsignu dâapprovazioni
Lâassistiva in ogni mumentu
Na matri ci chiesi a binidizioni
Pi so figliu châera pazzu trementu
Tinutu attaccatu mani e pedi
Patri Jachinu cu u so ânterventu
Ci fici veniri u sintimentu
Pi ringraziari u Santu cu fedi
JĂŹ a travagliari nnâu cunmentu
ormai guarito a fari u manuali.
Ci fu data pi grazia ricevuta
Na mula pi carriari materiali
Senza speranza era na malata
Patri Jachinu a u so capezzali
Cu unâacqua janca binidiciuta
Ci guarĂŹ accussĂŹ ogni mali.
PARLATU
Taliati u quatru nummaru quartodici a Patri Jachinu ca guarisci a malata chi sta murennu.
CANTATU
Gloria a Patri Jachinu la Lumia
Apostilu di tutta a Sicilia
Mittiva paci in ogni cori
Cu iddu finiva ogni rancori.
A so parola a cori apertu
Mittiva lâomu cu Diu âncuntattu
I piccatura si ci arrinnivanu
E a la ViritĂ lâocchi aprivanu
Tanti pi sentilu accurrivanu
Ca i chiesi âunn abbastavanu
AccussĂŹ, fora, Patri Jachinu
Predicava supra un tavulinu.
PARLATU
Taljati u quatru nummaru quindici Patri Jachinu chi predica fora.
U servu di Diu passava jurnati e avvoti nuttati a cunfissari migliora di cristiani ca accurrivanu a iddu tutti quanti, anchi granni piccatura, ca niscivanu puntuti cu i lacrimi allâocchi e rinunziavano pi sempri a so mala vita. Patri jachinu chianciva cu iddi cumprinsivu e amurusu.
Quantu prodigi nna li missioni di grazia e cunvirsioni.
A Parma di Montechiaru fu purtatu a binidiciri mari e varchi ca ajva troppu tempu ca âun pigliavano pisci. I marinara u stessu jornu eru a piscari e fu natra pisca miraculusa e pi ringraziarisi u Santu mannaru du varlira di sardi a u cummentu di CanicattĂŹ.
Taljati u quatru nummaru quinnici Patri Jachinu âncapu a varca chi binidici u mari.
A Casteltermini, nmezzu a tanti fideli câera un piccaturi sulu pi curiositĂ , comu Patri Jachinu u vitti ci dissi cu siviritĂ : âFrati mju, stani attentu, atri tri jorna ancora!â
Lâomu capĂŹ i so quarantenni di piccati e di strata sbagliata, si cunfissĂ e dopu tri jorna murĂŹ.
CANTATU
Patri Jachinu prigava a Maria
Dâa superbia essiri libberatu
Di ogni vanitĂ ca si disĂŹa
E da u pisu di u so piccatu.
PARLATU
U Servu di Diu si sentiva âu cchiĂš gran piccaturi di u munnuâ, e chiddu ca câera di bbonu era sulu misericordia divina.
-Un jornu Patri Jachinu da u cummentu si nni stava jennu a la chiesa di San Decu, e strata facennu sâincuntrĂ cu du pirsuni ca ci addumannaru si Patri Jachinu fussi âncunventu. Iddu ci arrispunnĂŹ: âPatri Jachinu? E chi nnâhata a fari di ddomu vili, ipocrita, tintu?â
Chiddi du tuccati nna u vivu pi a vinirazioni câajva pi Patri Jachinu, anchi si nun lu canuscivanu di pirsuna, si cci jttaru contro, dannucci corpa senza pietĂ , smisiru sulu quannu i pirsuni ci u livaru di ânmani e chiareru lâequivicu.-
CANTATU
Poviru chi dava a i poveri
Iddu a nuddu si rifiutava
Un pezzu di pani a mangiari
Na i so mani si moltiplicava
Lâelemosina ca stava pi dari.
A Patri Jachinu pocu ânpurtava
Sâeranu poveri finti o veri.
PARLATU
Taljati u quatru nummaru sidici Patri jachinu ca duna a caritĂ a i poveri.
CANTATU
Quannâun fotografu surdu mutu
Bisugnusu si ci prisintĂ
Chidennucci a u Santu ajtu
Nna u jardinu si u purtĂ .
PARLATU
Ci dissi: âFotografa stâursu ca u pani sicuru âun ti manca cchiĂš!â
CANTATU
U surdumutu fami âun pruvĂ chiĂš
Di quantu fotografji iddu vinnĂŹ
Di u Santu Patri di CanicattĂŹ
Taljati u quatru nummaru diciasetti mentri u fotografu surdumutu fotografa Patri Jachinu.
CANTATU
Ubbidienti a i supiriura
Viviva a so vita povira
A tonica e a forza da fedi
Si spustava sempri a lâappedi
U so ristoru era a prighera
A GesĂš Cristu, a matri Maria
Infaticabili e upirusu era
E triunfava ni lâeucarestia.
PARLATU
Tagliati u quatru nummaru diciottu Patri Jachinu ca dici a missa.
CANTATU
Patri Jachinu devotu a Madonna
Di essiri a Idda a devozioni
A tutti i cristiani raccumanna
Pi essiri sarbi dâa perdizioni.
U Santu trimava di tinirizza
Pi a celesti duci apparizioni
Di Maria nostra ricchizza
PARLATU
Na u quatru nummaru diciannove viditi a Madonna câappari nni a so magnificenza a Patri Jachinu ca ci dissi: âO Matri mia, viditi, sugnu un miserabili piccaturi.â A Madonna ci arrispunnĂŹ: ââUn ti cantari; âunn u sâĂ ca sugnu to Matri?â
CANTATU
Patri Jachinu miraculusu
U Signuri cu iddu operava
Santu granni e purtintusu
Mentri a Butera si ricava
A lâappedi comu era dâiddu usu
Cu du carrabinera sâincuntrava
Ci addumannaru a la so etĂ
Tutta sta strata iddu faciva
âU Signuri a mia pruvvidirĂ â
Sprunaru i cavadda e curreru
Quannu narrè iddi si vutaru
Patri Jachinu cchiĂš âun nu videro
Quannu arrivaru ddi carrabinera
Iddu giĂ predicava a Butera.
Natra vota âncuntrĂ du paisani
u bigliettu dâu trenu ci offreru
Ma a lâappedi iddu continuani
AccussĂŹ u Santu accumpagnaru
PARLATU
I du paisani eranu Calogiru Pirrara e decu Agrò. A un certu puntu Patri Jachinu ci fici pigliari na scorciatoja tutta rocchi rocchi. Quannu furunu a la centrata San Giuvanni, u Serbu di Diu si firmĂ e i pigliĂ abbrazzettu e ci dissi: âU vuliti vidiri, figliuzzi, comu ni stringi forti lâamuri di Diu?â E si stringĂŹ forti a iddu e in un volu si truvaru miraculusamenti a la chiesa di Frati Minori di CanicattĂŹ.
Taliati u quatru nummaru vinti mentri Patri Jachinu porta ânvolu i du paisani.
CANTATU
Patri Jachinu cu a luci di Diu
Liggiva cu santitĂ a vintura
Na matri ci purtĂ a so creatura
Pi a guarigioni era u disiu
Quannu lâappi tra i grazza
E a dda matri ci fici a grazia
Ci dissi: âOra stacci attenta
Ca stâaddevu un jornu tâaddiventa
Un santu sacerdoti.â Santi jorna
Dâaddevu era Vicenzu Munna
Quannu fu granni fattu salisianu
E urdintu puru parrinu
Fu missionario nâu paisi indianu
Unni nna u â38 pi Cristu
Detti a vita comu santu gestu.
PARLATU
Taljati u quatru nummaru vintunu Patri Jachinu chi guarisci lâaddevu Vincenzu Munna.
Patri Jachinu cu u cori affaticatu, fu ubbligatu a u riposu assolutu. Lâurtima guarigioni fu a Terranova pi binidiciri na povira giuvina chi dava segni di squilibriu mintali, dopu ca ricivĂŹ a binidizioni di Patri Jachinu si sintĂŹ miraculusamente guarita.
A notizia arrivĂ unnidegnè. A genti accurrĂŹ tutta a u cunventu, pi putillu vidiri unâurtima vota. Allura cu i contizioni gravi Patri Jachinu âncapu na seggia a rotelli sâaffacciĂ nni na finestra e cu tutti i forzi si isĂ e a frasi spizzati dissi: âFra pochi jorna mi nni vaju a Diu!â âUnnâarrinisciva a parlari e signuzzannu isĂ a mani e binidicĂŹ a fudda: âE vi binidiciu nna u nomu di u Patri di u Figliu e di u Spiritu Santu. Jtivinni a li vostri casi, ca i grazii lâaviti fatti tuttiâŚâ Era u 28 luglio di u 1905 e u populu isĂ i vuci chiangennu, cummigliannu lâurtimi sillabi di u Serbu di Diu.
Po vozi essiri purtatu pi lâurtima vota nna u coru pi dari lâurtimu salutu a gesĂš Sacramentu. Comu putiti talari nna u quatru nummaru vintidui. A stessa sira, a duminica di u 30 lugliu 1905 allâottu di sira, allâetĂ di 74 anni lassĂ a terra pi u Celu.
CANTATU
Ma a storia di Patri Jachinu
âUn finisci, âncumencia cu a morti
prigava na matri a vuci forti
pi lâaddeva so, a cori chinu,
paralizzata nna u littinu.
âFacitimi sta grazia di ânparadisuâ
Patri Jachinu miraculusu
A fici susiri allâimprovvisu.
Natra vota spuntĂ luminusu
Pi ringraziari a nâammalata
Di i prigheri a so suffragiu
E dopu avvilla binidiciuta
Si sullivĂ di ânterra e sparĂŹ.
Gloria a u santu di CanicattĂŹ
Ca cu trionfu è unuratu
E pi i so grazi tantu prigatu.
Quantu tistimunianzi e miraculi
Arrivano di tuttu u munnu
Pi stu frati cappucinu umili
I carti tutti a Roma sunnu
Pi santa Chiesa darici lâartaru
A PatraJachinu nostru caru.
martedĂŹ, 18 gennaio 2005
U ZITU DâA MUGLIERI
Di
Alphonse Doria
ATTU UNICU
Pirsunaggi
(In ordini di cumparsa)
Carmini maritu
Fimmina câu scialli njuru ?
Jessica figlia, addeva di deci anni
Tresa figlia zita
Pasquali zitu di Tresa
Sarbaturi zitu di a muglieri
Angilina a muglieri
Parrinu anzianu
Chirichettu âŚ
Varberi na vintina dâanni
Corpu mortu di Carmini âŚ
AMBIENTE
Stanza cu picca mubilju, una porta, vacili di ferru battutu, u lettu cu u Crucifissu pi capizzali, quattru seggi, un comò.
EPUCA
Moderna.
Scena 1
( Carmini e a fimmina cu scialli njuru)
Carmini, rintanatu sutta i coperti sinni stava cu u so duluri, nni a carni e nni a sustanza. Assittata nni na seggia a i pedi di u lettu na fimmina cu u scialli niguru ci facia compagnia.
Carmini: âSuruzza mia, menu mali ca mi vinissi a truvari, tu sula mâarristassi, ca mi duni tecchia di ântisa. U vidi comu currinu? Tri fimmini casa casa e âunnâhannu tecchia di tempu pir mia! Vennu, fannu i facciuzzi, qualche catalittata a la lesta dda farsa di me muglieri, e scappanu di sta stanza, comu si vidissiru a morti ânpirsuna!â
A fimmina tistiava: âCarmini, considarili, hannu chiffari!â
Carmini: âCca intra lâunicu chiffari avissi a essiri ju. E nni scippavu timpuna! e nni carriavu tistetti! A kista signora mi a maritavu senza doti, senza biancheria, senza nenti e dda me matruzza, Bonarma! ci fici tutti cosi, fina lâabbitu biancu, chi piaceva a idda, ci accattĂ u finimentu dâoru ca pariva na madonna. Lâajvatu a sentiri parlari a idda, chi paroli duci, comu era prigannedda. Quannu poâ a vicchiaredda sâammalĂ e ajva abbisognu tecchia dâajutu dâidda, ci fici tanti di chiddi crepafeli ca a dda puviredda u lettu ci parja na bracera addumata. E puru, dda Bonarma ajva sempri boni paroli pi idda, mi diciva: -Angilina mâaiuta, fa chiddu chi poâ. Avi du addivuzzi, a casa, a tia tâava a dari adenzja⌠Si qualche vota mi manca di rispettu è pirchĂŹ criscĂŹ senza matri.- Fimmina di paci, dda me matri!â
A fimmina tistiava: âGiudiziusa, finu allâurtimu suspiru!â
Carmini: âA signora âun ci piaciva ca facia u viddanu, e tantu si misi e tantu fici, tecchia cu a funcia e tecchia cu i vasati, ca mi jvu a circari u travagliu comu muraturi. E di tannu accuminciau a moriri ju. A terra, di ddu Bonarma di me patri, a facci mari, unni criscivu, a terra ca pi mia era na secunna matri! Quannu u jornu âmpastava rina e cimentu, cimentu e agliaretta, pinzava a lâarbuliddi me ca chiancivanu picchĂŹ âuâ mi vidivanu arrivari. A sira comu scapulava curria comu u ventu, mâagirava tutta e poâ distruttu da fatica mâassittava nna a juttena nnavanzi a robba e chianciva mentri u suli cuddava nna u mari, pinsannu ca u me travagliu era âncampagna, ma pi amuri so lâabbannunavu e mi sintiva uâ traditori. Ju viddanu âuâ ci piaciva e ora? Cu un picuraru si cci strica! Ca certi voti a puzza di picuruni sâa porta di âncoddu!â
A fimmina tistiava: âChi vò fari CarminĂšâŚâ
Carmini: âA ca fari? Nenti! Arrivatu a stu puntu haju sulu di vidiri i cosi comu unu ca i sta lassannu. E pi na manu haju a raggia ca chistu mi persi di rispettu e pi natra manu sacciu ca è uâ cristianu bbonu e a famiglia ci a pozzu affidari. Ora u munnu, suruzza mia, u vidu cu i to occhi ed è cchiĂš beddu, finu stâaria chi rispiru mi pari duci! E i pirsuni i vidu finarmenti senza maschira ma u stessu nun provu rancuri.â
A fimmina tistiava: âBravu fratuzzu miu! Si prontu pi jritinni ânpaci cu tutti e chista è a megliu spartenza! A spartenza di stu presenti, ma nuddu ti jetta fora di a eternitĂ , di u Tempu.â
Scena 2
(Ditti e Jessica)
NNi u mentri trasi di cursa Jessica, a figlia di novi anni e si jetta nna u lettu: âU zitu da mamma vinni! PapĂ ! U zitu da mamma vinni! Talè chi mi purtĂ âŚâ E ci fici avvidiri nâacidduzzu di primu volu chi tiniva nni u pugnu.
Carmini: âA senti? Jessica⌠si misi a circari u nomu novu e bellu finu a quannu a chiamĂ comu na pornustar di i cassetti. DDa Bonarma di me matri âunnâa sapiva chiamari e sbagliava. Comu ti chiamava to nanna?â
Jessica arridennu: âPersica!â
Carmini: âPersica, e a signora accuminciĂ di ddocu a piglialla dâodiu.â
Jessica, pigliĂ lâacidduzzu e u misi âncapu u lettu e lâammuttava cu a manu: âCamina, camina!â
A fimmina: âTalè che beddu! (e ci fici na carezza. Lâacidduzzu allâistanti murĂŹ.) Si livĂ di soffririâŚâ
Jessica u pigliĂ mmanni e chiangennu scappĂ : âMi murĂŹ lâacidduzzu! Ma! Ma! Mi murĂŹ lâacidduzzu!â
Scena 3
(Ditti menu Jessica)
Carmini: âE currinu comu u ventu⌠U sa ca di quannu mi vinissi a truvari mi sentu meglio? Quasi quasi mi susu. (AccussĂŹ scinni di u lettu, si metti uâ cummogliu supra i spaddi.) Chistu è u miglioramentu di a morti!â
A fimmina: ââUn ci pinzari u fratuzzu!â
Carmini: ââUn ci penzu? Quannu unu ava pi partiri âun sapi stari cchiĂš, si talja ântornu e si vidi superchiu. Ju circavu dâammucciaricillu u me mali. Prima ju stessu âun ci cridia, ma u duluri si facia sempri chiĂš forti. Po vitti u dutturi mussiari, mi ricoveravu a u spitali e chiossĂ di i voti, a signora, mi lassava sulu, tantu ca quannu i pruvissura foru certi di u mali câajva, idda âun câera, misi firma e turnavu a u paisi. Stu mali è comu un cani ca mâafferra lâossa e mi li rusica, senza lassarimi tecchia! Ora a to presenza mi cunorta a suruzza!â
A fimmina: âGrazi pi sti paroli, e ju âun ti lassu cchiĂš u fratuzzu⌠pi sempri!â
Carmini: ââUn si sapi comâè nni lâatra sponta? U zzu Vicenzu, ca rivinni di mortu, ajva murutu, cunzatu mezzu a casa e poâ rapĂŹ lâocchi e nâaddumanna: -Chi faciti tutti kĂ ?- si susĂŹ e vozi viviri acqua a vuluntĂ . Ni cuntaju ca caminava comu nni un desertu, po âncuntrĂ un vecchiu cu na varba bianca assittatu sutta nâarbulu di gruchi, e cci detti uâ bummuliddu, ci addumanna di jrjccillu a linghiri dâacqua e turnari, però âun ajva abbiviri, ne nâa funtana nne nâu bummuliddu. U zu Vicenzu piglia du bummuliddu e camina camina, dopu tantu tempu di luntanu scurgĂŹ a funtana. A calura, a fatica ci mittivanu nâarsura e pi a siti stava âmpazzennu. Arrivatu a la funtana, propriu supra câera assittatu naddevu ca ci arridiva e ci diciva: -Vivi, babbu, talè quantu acqua, vivi! Tu a moriri di siti pi purtari lâacqua a u vecchiu misu allâummira. Vivi babbu! Ca nun ti vidi!- E arridiva! U zu Vicenzu linghĂŹ u bummuliddu dâacqua, aggliuttiva sputazza, ajva i labbra sicchi e spaccati, a vucca âmpastata. âUn si vozi vagnari mancu i mani e mancu lavarisi a facci pi paura ca u sulu tuccari lâacqua ci facĂŹa scurdari a prumisa e po si mittiva a biviri. E dâaddevu lordu e tintu si misi a biviri ddâacqua facennuci a raggia: -Ah! Che frisca! Che dduci!- E ddâacqua chi scruscja e spicchiava a la luci. Ma chiossĂ dâaddevu viviva chiossĂ ci spuntavano i scagli e ci arrappava a facci. U zu Vicenzu scantatu pi ddu cangiamentu chi fici vutĂ tunnu e a la lesta accuminciĂ a caminari. Mentri turnava cuntrĂ a so parrinu: -Parrinu Michè a vossia videmma cca è?-
-Tu u figliozzu sta turnannu, ma ju âun tornu cchiĂš!-
-Jvu a linghiri lâacqua a u vecchiu sutta i gruchi e haju na sitiâŚ-
-A mia mi detti a viviri e vippi abbastanza, tu va vivi a u paisi!- E sâarrisbigliĂ u zu Vicenzu, quannu sâarrisidĂŹ addumannĂ pi so parrinu Micheli, accussĂŹ sappi ca ajva murutu, di subitu, na para dâuri fa. Sta morti è un misteru!â
A fimmina tistiava: âFratuzzu miu, u misteru è sta vita!â
Carmini: âJu haju pinzatu ca chidda è a siti di lâacqua di u Signuri pi a vita eterna e ogni anima sâa voli viviri!â
A fimmina: âCarminĂš, âun ti cicaniari a testa cu sti cosi!â
Scena 4
(Ditti e Tresa)
Tresa sâaffaccia ânavanti a porta: âPapareddu a lâaddritta sii? Allura stani meglio? O chi gioia!â
Carmini: âTresa, trasi. Trasi Tresa.â
Tresa: âCâè Pasquali ca oj mancia kĂ !â
Carmini: âCu câè u zitu di to matri vidè?â
Tresa: âSarbaturi?â
Carmini: âSarbaturi, Sarbaturi! PirchĂŹ chi havi quarche autru zitu?â
Tresa, âmparazzata: âNo! Eâ nâamicu!â
Carmini: âE di cu? Miu sicuru no. Amicu di to ma! A me signora⌠ânzumma, mancia puru ka si o no?â
Tresa: âSĂŹ, purtĂ nâagnidduzzu e u stamu facennu a furnu cu du patati e cipuddi.â
Carmini, si rivorgi a fimmina: âCainu era viddanu comu u sugnu ju, e Abbeli era picuraru comu a Sarbaturi, e pari ca sta vota è Abbeli ca sta ammazzannu a Cainu! E u Signuri? Talja di natra bbanna!â
A fimmina: âCarmini, ha statu accussĂŹ bravu⌠Finiscila di cicaniariti a testa cu sti cosi, ca ora comu ora fannu cchiĂš mali ca beni!â
Carmini: âBasta! Tresa parla tecchia cu mia. Pasquali travaglia? Nni fa discursu di maritari?â
Tresa: âFa u cammareri, quarche matrimoniu, quannu ci capita. Iddu si nni voli jri a travagliari âncuntinenti, ma ju nun vogliu!â
Carmini: âComu nun vò? E comu vâata a maritari senza grana?â
Tresa: âE si mi finisci comu a zza Mumedda? Avi a veniri a nostra!â
Carmini: âCe tanta terra tirrozzu, pirchĂŹ âun si sbrazza e travaglia? Chiamamillu, mancu a salutari veni cchiĂš?â
Tresa: âCa narrè a porta è. (jetta na vuci) PASQUAâ!â
Scena 5
(Ditti e Pasquali)
Pasquali: âComu stĂ ?â
Carmini: âMegliu, megliu! U vidi PasquĂ , tu cerchi di travagliari, fariti na pusizioni veru? Câè tanta terra lassata tirrozzu, pirchĂŹ âuâ speculi a fari quarche cosa, faricci, a esempiu ti u portu, pumadoru e vinniri chiddu chi po vinniri, u restu curallu a u suli e vinnilu comu chiappi nna i brunii cu tecchia dâogliu. Chista è na pinsata ma sinni ponnu fari tanti cu a terra⌠(Si metti a chiangiri) Ormai u me tempu finĂŹ se no nâaddrizzata tâavissi datu ju!â
Pasquali: ââUn facissi accussĂŹ! âUn si preoccupassi ca u rimediu si trova. A campagna âun fa pi mia. Ma speru ca mâaccettanu sta dumanna pi guardia carcereri e mi sistemu. Nnâajva fattu una pi carrabineri e âun mi pigliaru, dicica âun ci fici u tema bbonu. Tema: Come passi la domenica. E ju ci scrissi ca mi truccavu a vespa e ca jva currennu âncapu na rota pi i vii di u paisi tutta smarmittata. U capitanu mi dissi ca cu ddu tema a massimu mi putjanu ritirari a patenti di guida e bona mi finiva, ca âun mâarristavanu. U marasciallu mâaddumannĂ picchĂŹ ci scrivivu tutti ddi fissarii e ju ci u dissi ca ci scrivivu câaccussĂŹ capivano ca ju sapiva guidari i mutura e sapiva curriri e mi pigliavano pi a stratali. Sti sbirri âun câè comu capilli! Ma ora circavu na raccumannazioni di un pezzu grossu e câè na bona ccianza ca mi piglianu comu guardia carcerera.â
Carmini: âOrmai i picciotti cercanu di trasiri tutti nna u carciri, nni un modu o nni lâatru, o comu carcereri, o, attintu jri, comu carcerati!â
Tresa: âCurcati u papĂ , ca tâaffatichi! U dutturi âun dissi autru!â
Carmini: âU dutturi ormai sâava a fari i fatti so, ca lâallicinziavu, o iddu allicinziĂ a mia? âUn avi âmpurtanza, u risurtatu è sempri chiddu!â
Tresa afferra a mani a Pasquali e fa pi jrisinni: âMi nni vaju, turnamu cchiĂš tardu!â
Carmini: âUnni vĂ (e ci veni na tussi forti) Tresa, trasi! Trasi Tresa!â
Tresa: âVaju ajutu a mammaâŚâ E ânsisti a jrisinni.
Carmini, cu a vuci affucata: âTi dissi, Tresa trasi! Trasi Tresa! Va dicci a Sarbaturi ca vogliu parlaricci. Tu Pasquali mâaffari unâurtimu piaceri, mâagghiri a chiamari u varberi ca mâava a fari sta varba, vogliu ca nna u jornu cchiĂš ânportanti da me vita mâhannâa vidiri pulitu.â
A fimmina tistiava: âBravu u fratuzzu, ci voli dignitĂ e rispettu pi a santa morti!â AccussĂŹ Tresa e Pasquali nescinu.
Scena 6
(Ditti menu Tresa e Pasquali)
Carmini: âSuruzza mia, ci voli forza e curaggiu pi fari chiddu ca staju facennu ju. Cudegghiè penza nna u paisi ca sugnu curnutu vulintariu (sbattiva i du ita intici di i mani nnâa frunti). Quannu ancora caminava ânmezzu a u paisi e giĂ i du ânnamurati ajvanu âncuminciatu a darisi da fari (sbattiva i du ita intici di i mani) mâaccurgivu ca nuddu cchiĂš mi salutava, mi taliavanu e si scurdavanu di salutarimi. A genti saluta a cudeghiè: latri, assassini, maniaci e traditura, ma a i cornuti no! U poviru di mia âun sapiva nenti, turnava intra cuntrariatu, u mali ca caminava, mi vidiva scarculatu. Idda tutta affettu e primurusa, pinzava ca forsi ajva caputu a me tragedia, ma dda puzza di picuruni assommava, e nun sulu, ma pasta cu a ricotta, purpetta di ricotta, pani e tumazzu, tumazzu e pani, tumazzu novu, tuma e tumazzu vecchiu, latti a vuluntĂ . Parivamu a Parmalat! Po ancuminciavu a âun putiri nesciri cchiĂš, ânchiuvatu nna u lettu a via di midicinala pi u duluri, e ascutava rumura, suspira. Pinzava a Tresa. Quannu na sira sintivu a Jessica ca i a rapiri a porta e accuminciĂ a jttari vuci: -U zitu da mamma câè! U zitu da mamma câè!- Capivu u tumazzu, a mancanza di rispettu di paisani e u restu.â
A fimmina, tistiava: âU sacciu u fratuzzu, tutti cosi sacciu!â
Carmini: âA ju staju parlannu pi sfugarimi⌠AccussĂŹ a chiamavu e ci u dissi: -Vidica ju nnâhaiu picca, portami tecchia di rispettu, ca pocu ci voli e levu lâincomidu. Capivu tutti cosi. Fa cu discrezioni, câha i figli fimmini!- Idda addivintĂ na vampa di focu, âun sappi arrispunniri, sâalluntanĂ e scappĂ . Comu si nenti fussi, a sira, si vinni a curcari cu mia. Di quannu piggiuravu mi vinni a curcari cca intra, sulu. Lâadenzia lâhaiu avutu e cu affettu. Però di tannu ddu discursu arristĂ allâaria. Ora, a parlari cu iddu, a vidiri finu a quantu è omu!â
Scena 7
(Ditti e Sarbaturi)
Si senti tuppuliari. Sarbaturi apri a porta e sâaffaccia: âCâè pirmissu?â
Carmini: âAvanti!â
Sarbaturi, dopu qualche minutu di silenziu: âCarminĂš, ti vinni a truvariâŚâ
Carmini: âMi vinissi a fari na visita? Assettati⌠(Ci fa segnu cu a mani nni a seggia)â
Sarbaturi: âPari ca bonu ti vidu. Comu ti senti?â
Carmini: ââUn ti preoccupari Sarbaturi, ca chistu u miglioramentu di a morti è!â
Sarbaturi: âMa chi dici?â
Carmini: âHaiu lâurtimi calimi, ma bastanu pi putiriti parlari da omu a omu! Sugnu gnoranti ma fissa no! Penzi ca sugnu un trunzu?â
Sarbaturi: âNuddu u penza!â
Carmini: âOra vogliu sapiri, comu putissi mancari di rispettu a unu comu a mia, travagliaturi, ca mâhaiu fattu sempri lâaffari me e si na fimmina mâha taljatu mâhaju calatu lâocchi ânterra?â
Sarbaturi, si susi e sâavvicina a Carmini: âNun pinzari ca ju tâhaju vulutu mancari di rispettu ne di u primu mumentu ne dopu, ju sugnu schettu e na fimmina a mia âun sâavvicinatu si nun lâhaiu pagatuâŚâ
Carmini: âE chi vo diri ca me muglieri ha fattu a buttana cu tia?â Ancumencia ad aviri accupi finu a quannu cadi ânterra sbinutu. A fimmina si susi di a seggia e u va talja e dopu tecchia si va assetta arrè.
Sarbaturi, si metti a jttari vuci: âAngilina! Angilina! Curri!â
Scena 8
(Ditti e Angilina, Tresa, Pasquali e Jessica)
Trasinu di cursa Angilina, Tresa, Sarbaturi e Jessica.
Angilina (Cu i manu ântesta e jttannu vuci): âMurĂŹ! CarminĂš! CarminĂš!â
Tresa e Jessica, chiangennu e jttannu vuci: âPapareddu! Papareddu!â
Pasquali: âDdu beddu crastu comu ci finĂŹâŚâ
Sarbaturi: âTecchia di rispettu!â
Pasquali: âMa ju âun diciva pi iddu ma pi chiddu intra u furnu, ca nâajvamu a mangiari cu i patati e i cipuddi!â
Angilina: âSistimamulu âncapu u lettu! (Sarbaturi e Pasquali u piglianu di ânterra cu pi a testa cu pi i pedi e u curcanu) Pasquali va chiama u parrinu! (Pasquali nesci subito di cursa)â
Scena 9
(Ditti menu Pasquali)
Angilina: âSarbaturi vatinni pi ora!â
Mentri accussĂŹ Carmini afferra pi u grazzu a Sarbaturi e rapi lâocchi: âUnni va? Ancora ama a parlari! Prima ca moru minni a jri cu tutti i sensi di lâarma!â
Sarbaturi: âKa sugnu, âun mi nni vaju! A tua disposizioni!â
Tresa: âRivinni, Pasquali rivinni, torna! (Sâaffaccia fora di a porta e po torna) Chiddu curri comu u ventu! Avi sempri primura!â
Carmini, si vota sempri cu Sarbaturi: âFalli nesciri a tutti, chiddu chi nâama a diri avi a ristari tra di natri.â
Sarbaturi: âAngilina, pigliati a i to figli e nesci ca po ti chiamu. Facemu comu dici iddu!â
Angilina: âCarminĂš, beddu miu, âun ti vogliu lassari nni sti momenti e accussĂŹ!â
Carmini: âVatinni cueta ca ancora haiu tempu finu di parlari cu tia! Eâ veru a suruzza?â
A fimmina fa cu a testa di si. AccussĂŹ nescinu matri e figli.
Scena 10
(Ditti menu Angilina, Tresa e Jessica)
Sarbaturi: âAntura, âun ni capemu! Vuliva diri ca fimmini âun haiu avutu mai. E Angilina fu a prima ca mâavvicinĂ , e po na parola tira natra, na risata, na taljata e chi vò, poâ a natura fa u so cursu e a natura âun ci ânporta di a societĂ !â
Carmini: âQuannu u scrupivu mi truvavu ânavanti u biviu, pigliari uâ cuteddu e scannarivi a tutti du, prima a tia e po a idda, accussĂŹ pigliava cuscenza di chiddu chi cuminĂ . E ci pinzavu assĂ , assĂ ! Eru prontu a fallu. Ma sti dulura nni stâossa, ca mi facianu arragliari comu uâ sceccu, mi ficiru capiri ca a vita è babba e ci su cosi cchiĂš forti di lâanuri, di u rispettu, di ricchizzi, câè lâamuri. E ju haju amatu a me muglieri cchiĂš di mia e me figli cchiĂš di idda. Allura mi dissi u distinu vozi accussĂŹ. Pinzavu: -Sarbaturi u canusciu ca è pirsuna bona e travagliaturi e a me famiglia âun ci a fa passari tinta-. E mi stetti zittu, mâattuppavu gricchi, occhi, nasu e vucca! Ora mâaddiri si ad Angilina a vò beniri veramenti.â
Sarbaturi: âSi ca vogliu beniri, a idda e a i to figli vidè!â
Carmini, susennusi a mezzu lettu e avvicinannucci facci cu facci: âMa giurari ca mortu ju, abbadari a me famiglia comu maritu e comu patri!â
Sarbaturi: âU giuru! U giuru!â
Carmini: âJu âun sacciu chi câè dopu stu passu. Ma si fa uâ sgarru a me famiglia dopu stu giuramentu, ti vegnu a trovu unni si e ti ddannu lâanima pi eternu!â
Sarbaturi: âTi u giuru supra u Crucifissu! (E vasa a cruci chi câè comu capizzali) Sta tranquillu Carmini! Ti u giuru!â
Carmini sâabbannuna nna u lettu, quannu si sentinu tocchi di campana ad ammunia: ââUn si sapi cu mi pricidĂŹ?â
Scena 11
(Ditti e Tresa)
Sâaffaccia nni a porta Tresa.
Carmini: âTrasi Tresa, Tresa trasi!â
Tresa, sâavvicina e va vasa: âTi ripigliassi u papĂ . Ni facissi scantari antura! A senti sta ammunia? Chista pi tia è!â
Carmini: âComu pi mia?â
Tresa: âPasquali ji a chiamari u parrinu e u sacristanu sunĂ ammunia. A cu âncuntrava ca u vidivanu curriri ci u diciva e giĂ hannu vinutu pi viniriti a vidiri ânmezzu a casa. Ddu Pasquali è sempri frittulusu nna i so cosi!â
Carmini: âFiglia mia, ti viu âncapu i spini, si mâaddiri qualche cosa allestiti, picchĂŹ u tempu e picca!â
Tresa (talja a Sarbaturi allâinsutta. Sarbaturi capisci e sâalluntana.): âPapĂ , ju âun sacciu comu a fari.â
Carmini: âChi successi? Ma âun ti preoccupari ca rimediu sulu a morti nun câè!â
Tresa: âAspettu⌠sugnu âncinta!â
Carmini: âStu picciottu veru frittulusu è! Significa ca si metti fretta a maritarisi!â
Tresa si metti a chiangiri: âIddu ancora âun u sapi! E mi scantu ca mi lassa. Mi scantu ca mi dici dâabburtiri e ju nun vogliu! Mi scantu!â
Carmini: âOra, ca veni ci u dici ânavanti a mia! Ma sta casa me addivintĂ un burdellu! Tu vidè, tecchia di rispettu pi tia, pi to patri!â
Tresa: âPapĂ pirdunami, pirdunami, ma si misi comu a ântantazioniâŚâ
Carmini: âE to matri u sapi?â
Tresa: ââNztĂš! Nenti sapi!â
Carmini: âCertu, chidda ha avutu i so ânpegniâŚâ
Scena 12
(Ditti e Pasquali)
Pasquali, trasennu: âSi ripigliĂ ! Comu ama a fari? Chiamavu u parrinu, a mastru Saru pi u tabbutu, u dissi a i cristiani ca mâaddumannavanuâŚâ
Carmini: âPasquĂ , âun ti preoccupari, mâammazzati cu a cruci. AccussĂŹ tu âun fa sta malafigura! Veni cca, ca tâa parlari. Tresa diccillu ânvanzi a mia!â
Pasquali: âChi mâa diri? (Tresa si stava ânsilenziu) Parla âun mi fari stari supra i spini!â
Tresa, chiangennu: âArristavu âncinta, PasquĂ !â
Pasquali: ââNcinta? (si fa giannu e ancumencia alluntanarisi) âNcinta? E quannu fu?â
Carmini: âAttia, stâattentu! âUn mettiri ândubbiu la sinceritĂ di me figlia!â
Pasquali: âVossia zittissisi!â
Tresa, chiangennu e jttannu vuci: âU sapiva, u sapiva!â
Pasquali: ââUn sugnu sulu ju a trasiri e nesciri di sta casa!â
Sarbaturi, sâavvicina: âPasquali, sta mittennu ândubbiu a me serietĂ !â
Pasquali: âE di quali serietĂ sta parlannu? E secunnu tia a mia mâha piaciutu stu trasi e nesci di tia di cca intra? A me famiglia mâavvulutu jttari fora di casa!â
Sarbaturi e Pasquali sâafferrinu e Tresa si cci metti ânmezzu.
Tresa: âE tu, allura chi tâha passatu u tempu cu mia? PirchĂŹ âun mi lassavatu? Ammeci mi ânguajassi! Ora chi cerchi scusi⌠Iu ti giuru ca chistu di cca intra è to, pirchĂŹ iu canusciu sulu a tia. E Sarbaturi ha trattatu a tutti cu rispettu e tu lu sa!â Pasquali attampa a via e si nni va.
Tresa si jetta cu a facci âncapu u lettu.
Scena 13
(Ditti menu Pasquali e Sarbaturi)
Carmini: âStaju murennu dannatu. âUn câè chiĂš rispettu pi nenti e pi nessunu.â
Tresa, chianci: âUnni si nni j? Pasquali bufuria! Mi lassĂ ! Ora nun lu vogliu cchiĂš ju si torna⌠âUn torna cchiĂš! Un torna cchiĂš!â
Sarbaturi: âU va cercu ju! Viditi ca torna. Unnâè tintu è cunfunnutu!â
Scena 14
(Ditti menu Sarbaturi)
Carmini: âPortami cu tia! Suruzza mia, amuninni! Comu si fa? Dispiacira e dulura, dulura e dispiacira!â
A fimmina: âFratuzzu miu, ca sugnu ju, pi tia!â
Tresa: âMâammazzu! Mâammazzu!â AccussĂŹ scappa e si nni va!â
Scena 15
(Ditti menu Tresa)
Carmini: âSâammazza! U sintissi? Sâammazza!â
A fimmina: ââUn sâammazza⌠Avi troppu amuri ca a teni attaccata a sta vita!â
Carmini: âStaju âncapu i spini! (Cerca di jttari vuci) Angilina! Angilina! (Sâabbannuna âncapu u lettu) âUn ci a fazzu! I forzi mi vannu finennu!â
A fimmina: âSi va facennu ura, CarminĂš!â
Carmini: ââUn mi nni pozzu jri accussĂŹ e lassari tutti cosi ântridici. (Isa tecchia a vuci) Angilina, Angilina! âun mi senti! Quantu jorna haju passatu sulu âncapu stu lettu⌠Aspittannu na so parola, anchi farsa, ju u sacciu ca mâha dittu chiossĂ ânfamitĂ ca viritĂ , ma mâhaju accuntintatu. U nostru matrimoniu âun fu na questioni di scerta, dâinnamuramentu, ma di menu peggio, nâarrpizzatina. Comu a maggioranza di i matrimoni. Vulissi vidiri quantu ci nnâè storii dâamuri nna i maritati, ci saranno vidè. Ma si câera u maritu ânnamuaratu âun câera a muglieri e arriversa!â
A fimmina: âSta vita è troppu strana!â
Carmini: ââNchiuvatu comu un Cristu nna u lettu da i me dulura, taliu stu fazzulettu di celu ca si vidi, ca ânchiarisci e ascura, sâannuvula e sâinchiarisci e vulissi vulari comu nâacidduzzu, farimi purtari di u ventu, ânveci sentu u me corpu pisanti comu chiummu, ânfussatu nni stu matarazzu e turmintatu. Quannu quarcunu dâidda veni allura, mi scurdu di taljari u celu e i dulura su cchiĂš leggi. Na parola dâiddi, farsa o vera, è comu na guccia di spiranza, e ju chistu vogliu! E di chistu haju abbisognu! (Isa tecchia a vuci) Angilina! Angilina!â
Scena 16
(Ditti e Angilina)
Angilina, trasi: âCarminĂš, âunnâhaju pututu veniri! Ci ha statu u vivamaria. Genti ca hannu vinutu pi fari curdiglianzi, i vicini ca vulivanu trasiri. Po vitti Pasquali chi nisciva di bufuria, ci addumannavu e âu mi detti risposta u chiamavu e corriva chiĂš forti. Ju cummattiva cu mastru Saru ca vinni cu u tabbutu intra nni a machina e âun si nni vulja jri. Ci u spiegava ca ti ripigliassi, ca ci fu âun malintesu, iddu nenti. Mi dissi si è câaspittati finu a dumani pi pigliari a pinzioni, iddu aviva u frigorifiru. Ti vuliva vidiri cu i so occhi, pirchĂŹ si preoccupava ca davamo u funerali a cuncurrenza. E ormai ca a cassa a purtĂ a lassava. Ju ci dissi si era pazzu. Iddu insistiva ancora dicennu ca ni a putiamo mettiri âncapu a mugarra, ci dissi ca minimu era nisciutu di sensu! Dopu si cummincĂŹ e si nni ji. Di cristianu ânsistusu! Nni stu fratempu vidu nesciri appressu a Sarbaturi, u chiamu e mâarrispunni ca ora turnava. Lassu i pirsuni e vaju pi tia, quannu mi scontru cu Tresa chi chiangiva e mi fici spiegari tutti cosi. A carmavu, ora è dda intra cu i vicini. Antura telefonĂ Sarbaturi e dissi ca è cu Pasquali. Ci ha statu un triunfu!â
Carmini: âAngilina, a muglieri, i cosi eru comu eru, ma stâurtimi mumenti vogliu ca tra natri cci ava a essiri tecchia di rispettu e singiritĂ !â
Angilina: âForsi ti ripigli e ritorni comu prima!â
Carmini: âCu stu mali âun ci nnâè speranza e ju voglia âunnâhaju cchiĂš, pari ca sugnu di disturbu cca intra!â
Angilina: âChi dici?â
Carmini: âE tu, ti u maggini si ju ritornu bonu⌠Comu fa cu Sarbaturi?â
Angilina: âSi truvassi u rimediu!â
Carmini: âRimediu sulu a morti âun câèâŚâ
Angilina: âCarmini, prima di tutti lâa ddiri a tia, prima di Sarbaturi, vogliu ca tu lu sa. PirchĂŹ si tu nun vò, fazzu comu dici tu e ti u giuru supra i nostri figli ca u fazzu.â
Carmini: âAngila, si mâa ddari quarche atra cutiddata, cafudda, ma di subbitu, âun mi fari aspittari!â
Angilina, ci piglia a mani: âSugnu âncinta di Sarbaturi! Ma si tu nun vò ca u portu avanti mi vaju a sbarazzu. PirchĂŹ, senza u to cunsensu âunnâu vogliu!â
Carmini: ââUn sulu mi tradissi, ora ha un figliu so nna a panza e vo puru u me cunsensu⌠Cosa di pazzi!â
A fimmina: âSi voli scaricari a responsabilitĂ dâabbortiri e accussĂŹ dâammazzari u ânuccenti, attentu u fratuzzu!â
Carmini: âFallu nasciri e sĂŠ masculu mettici u me nomu. Ma a verità è ca tu ti vo scaricari a responsabilitĂ , ti vo scaricari a curpa di sbarazzariti di stu ânuccenti!â
Angilina: âNo! CarminĂš, âunnâè accussĂŹ. Iu capivu tutti cosi, quannu turnassi di u spitali. E capivu ca ci vuliva pocu e ju addivintava viduva. Allura prima mi vinni pena pi tia e chiancivu, po pinzavu a figli nostri e mi dispiravu. Quannu vitti comu mi taljava Sarbaturi, capivu ca na fimmina è cchiĂš attraenti pi un omu quannu è di natru, accussĂŹ ci detti corda. E quannu vitti comu ti cumpurtassi tu, pruvavu rispettu, pi ddu granni amuri ca ajvatu pi a famiglia!â
Carmini: âU rispettu pi uâ maritu, o pi na pirsuna, si mostra mumentu pi mumentu. E tu stu rispettu nun lâavutu mai. Ju vidiva dda Bonarma di me matri ca quannu me patri turnava di âncampagna ci rapiva a porta, lâaspittava. Ju quannu haju turnatu di travagliari, âun tâhaju truvatu mai ad aspittariti e qualche vota ca mâhaju scurdatu a chiavi dâjntra haju arristatu fora! Nna u rispettu âun câè largu pi i sbagli! Putivatu pinzari a lâunistĂ , comu tutti lâatri fimmini câhannâarristari viduvi! Tu ti fasciassi a testa prima di rupiritilla! Ma Sarbaturi ti piaci, e quannu na cosa piaci si trova u scopu!â
Angilina: âForsi è veru puru chistu, ma i fatti ora su accussĂŹ! Iu forsi âun fu forti, forsi âunnâera forti u nostru matrimoniu. Forsi, forsi, forsi⌠Affirravu a vita pi i capiddi e ora âunnâhaiu risposti giusti a u to rancuri! Ma tu, tecchia di gilusia, mai un no, mai arriprennimi, mi lassassi comu na vestia sciota e ju ajva bisognu na pastura.â
Carmini: ââUnnâhaiu nenti di cunfissariti, forsi ajva fari cchiĂš lâomu cu tia, ma âunnâè cosa me, ju sacciu sulu aggliuttirimi u vilenu e arristari mutu. Forsi pi mancanza di curaggiu o pi troppu amuri. Ma tuttu stu rancori ca scinni intra comu focu sicuru va ânfetta, e fa ammalari u corpu. Avissu statu meglio, parlari, chiariri.â
Angilina: âCarminĂš, quannu hannâa veniri i malanni vennu e âun si sapi comu vennu. Sâarricampanu di lâariu!â
Scena 17
(Ditti, Jessica, u parrinu e chirichettu )
Trasinu Jessica cu u parrinu cu u chirichettu, parati pi a stranunzioni.
Jessica: âU parrinu vinni!â
Parrinu: âHo saputo che ti sei ripreso, sono contento! Allora vado!â
Angilina: âComu: -vado-? Mancu na parola di cunfortu a me maritu? Câhajva essiri mortu pi tecchia dâacqua biniditta?â
Parrinu: âAngilina, âunnâha essiri accussĂŹ arrisintuta, pirchĂŹ a chiesa è aperta, ma pari ca tu ti scurdassi a strata, e nun sulu, a facissi scurdari a i to figli vidè!â
Angilina: âPatri⌠comu minica si chiama, ci staju addumannannu tecchia di cunfortu pi stâomu kĂ , principi di lâonesti!â E nesci fora cu Jessica ca afferra pi a mani.
Scena 18
(Ditti menu Angilina e Jessica)
U parrinu tistiannu: âFimmina di timpiramentu, ha statu sempri a stessa di nicaredda. Carmini, comu ti senti?â
Carmini: âParrĂŹ, assittassisi! Saluti âun ci nnâè chiĂš, ora è u spiritu ca sta murennu vidè!â
U parrinu: âCarmini u capisciu! Ma hju nâappuntamentu e sugnu puru in ritardu, mi nni a jri.â
Carmini: âSempri di cursa, a parrĂŹ? Cu dda machina⌠chi avi sempri a stessa o si a canciĂ ?â
U parrinu, ânfastidutu pi a dumanna strana: âAjva ancuminciatu a fari qualche marachella e a cangiavu, caminannucciâŚâ
Carmini: âVossia antura ci dissi a me muglieri ca si scurdĂ a strata di a chiesa. E vossia chi ffĂ ha saputu a casa mia? Eppuru una so parola, na visita so, a u mumentu giustu avissu fattu bene. Pi mia avissu statu un cunfortu!â
U parrinu: âIu vaiu unni sugnu richiestu, unni a me visita è bene accetta, unni giĂ mâaspettanu! KĂ , avissi potutu essiri di disturbu! Si nnâhannu dittu cusuzzi di ca intra...â
Carmini: âTutti cosi sacciu! E vossia si sta luntanu di cu avi bisognu. Di un malatu nni un funnu di lettu e di a so famiglia ca si sta pirdennu, ca facennu u riassuntu nni na parola potemu diri: si nni sta luntanu di i vrigogni! Tutto per bene! Iu sugnu âgnoranti, ma u pinzeri dâa morti mi liberĂ a menti, e ânchiusu cca intra, haju pinzatu e pinzatu, nni sti mumenti si penza spessu a Diu e mâhannu vinutu a menti i vostri predichi, e capivu ca vatri parrini i cosi i diciti a mitĂ , lâatra mitĂ âun si sapi chi fini fa. (U parrinu fa segni dâinpazienza) Aspittassi ca vegnu subitu a u dunqui. Ad esempiu la predica di U Figliu Prodicu, vatri parlati di u patri ca u pirduna e u frati câava accittari u pirdunu. Bella sta parabola, no? Però âun nnu diciti ca avi a essiri u frati a pirdunari, pirchi u patri è Diu e chiddu pirduna a tutti, ma u frati su tutti di cristianeddi ca si teni ânprima fila a chiesa, su chiddi câhanna a sapiri pirdunari cu ha sbagliatu e nno ca si sâassetta unu ca âunnâè gentiperbeni, comu dicinu di essiri iddi, âun si ci assetta nuddu ca si scantanu di essiri ânfittati, e vossia a chiddu o a chidda mancu u talja. U difficili ni a fidi di u Cristu è chistu: u perdonu! Si âun ci a fidi a pirdunari, macari ci pruvassi.â
U parrinu: âCarmini, ora chi mi la fa tu a predica? a genti dici ca tu ha statu dâaccordu allâinfedeltĂ di tua moglie! E che la casa è frequentata di uomini anche per tua figlia! Io che ci potevo fare? Ho le mie responsabilitĂ ! Ho la mia posizione da non compromettere!ââ
Carmini: âVossia parrĂŹ, avi âun difettu ca quannu manna a fari ânculu ancumencia a parlari talianu!â
U parrinu: âTi vuoi confessare?â
Carmini: âParrĂŹ, turnassi quannu sugnu mortu!â
U parrinu fa a binidizioni farfuglia quarche preghiera e si nni va cu u chirichettu!â
Scena 19
(Ditti e varberi menu u parrinu e chirichettu)
Varberi, cu a vurzitedda di i ferri di travagliu, trasennu cu circuspizioni: âCâè pirmissu? Si disturbu tornu cchiĂš tardu!â
Carmini: âTrasi, NinĂŹ, ca cchiĂš tardu forsi âun mi trovi!â
Varberi: âDon Carmini, a facemu sta varba?â
Carmini: âU âdonâ tenitillu pi cu sâĂ tu. Vistu ca u don si duna a i mafiosi o a i cornuti, ed ju mafiusu âun ci sugnu, si mâaddiri curnutu dimmillu nnâa facci. U capissi NinĂŹ?â
Varberi: âScusassi, ma chista âunnâa sapiva. Si po mettiri a mezzu lettu? (Mentri Carmini si va pi susiri u varberi lâaiuta) Aspittassi ca lâaiutu.â
Carmini: âGrazii!â
Scena 20
(Ditti e Angilina)
Angilina, trasi, cu âun vacili cu lâacqua cauda e na tuvaglia: âLa mettu cca! (E lâappoia nni na seggia vicinu a u lettu) Comu sta CarminĂš? Minni vaju. (si vota cu u barberi) Si ha di bisognu quarche cosa, affaccia di a porta e chiama!â
Varberi: âCertu!â
Carmini: âCâè ancora confusioni?â
Angilina si nni va facennu attu firriannu i mani pi significari câancora continua.
Scena 21
(Ditti menu Angilina)
Varberi, ci metti a tuvaglia, e ancumencia a ânsapunari: âCertu ca i pirsuni di u paisi su cosa⌠Ajvanu dittu ca ajva murutu. Tantu ca dissi: -talè ci avjva a fari a varba!- Sintemu puru a munnĂŹa. Po u clienti mi dissi ca âunnâera veru. Dicu: -pi si e pi no, ju ci vaju, cu sa mi nni tornu-. Quannu vitti a porta chiusa dicu: -allura âunnâè veru!-, so figlia mi fici trasiri e âncontru u parrinu cu u chirichettu parati, pinzava: -e allura? Pi si e pi no trasuâŚ- e mi cumpiaciu ca sta varba a putemu fari! Certu ca i pirsuni nni stu paisi ni dicinu tanti minchiati, âun câè dâascutari a nuddu!â
Carmini: âAssĂ nni dicinu cosi i cristiani a NinĂŹ?â
Varberi: âUuu! Abbasta e bonu cchiĂš! Quantu nâhaiu sintutu intra a putja ma ju ormai, pi si e pi no, âun cridu cchiĂš a nenti! Fimmini onesti âun ci nnâè chiĂš e tirannu i summi, finu i matri, i soru e i muglieri di chiddi ca parlanu su puru buttani!â
Carmini: âCertu, i corna su sempri u discursu prifirutu di i cristiani! O se nno, i disgrazi di lâatri, ci mettunu ogni tantu u âmischinedduâ o âmi dispiaciâ e po ci godinu, ci provinu un piaceri accussĂŹ granni ca iddi stessi si scantinu di quantu su tinti!â
Varberi: âVeru! Veru è! Quannu si ci abbrusciĂ a casa e a paglialora a Nocchèmannò, intra a putja, tutti facivanu: -criaturi si ruvinĂ !- dopu tecchia finĂŹ a risata pi ddi pezzi di tumazzu chi jvanu cuculjannu strata strata ântrapinninu, ca so muglieri sâajva misu mezzu a strata pi paralli!â
Carmini: âLâomu, ânfunnu è tintu e nun avi pietĂ pi nuddu e cchiĂš bellu è ca dopu, quannu arriva allâurtimu jornu di a so vita âunnâavi pietĂ mancu pi iddu stessu! Lâomu campa comu ddu jornu unnâava arrivari ma, ma ddu jornu quannu arriva fa pariri un attimu tutta a vita vissuta!â
A fimmina tistia accunsitennu.
Varberi: âSecunnu mia lâomu fa beni a campari pinsannu a vita e no a morti. A morti quannu veni, veni e tuttu finisci! A vita e cca jornu pi jornu, secunnu pi secunnu!â
Carmini: âMa ju âun ti parlu di a morti ma di lâurtimi gucci di vita prima di a morti, chiddi su eterni, chiddi âun finiscinu ma! Ma giustamente NinĂŹ tu si troppu giovani pi putiri capiri stu discursu!â
Varberi: âMa ju âun vozi studiari pi âun mi mettiri a capiri cosi complicati. Pi mia leggiri u libru e tempu persu. I giurnala chi tegnu a putia, e vossia u sapi, su sulu di fimmini nudi e di machini. Tantu a genti si metti a firriari a firriari e po tutti discursi finiscinu a i fimmini e a i machini, chiddi di cultura parlanu di palluni! (Finisci di fari a varba, ci asciuca a facci cu a tuvaglia, ci duna na pittinata, piglia u spruzzu cu dopu varba e ancumencia a âmprufumaricci a facci e po du spruzzati si duna iddu) Appostu, sirbutu a duviri!â
Carmini: âGrazii, fatti pagari di me muglieri!â
Varberi: ââUn ci pinzassi, pinzassi a saluti⌠Pari natru, ni videmu a putia. So filia âunnâ ancora zita cu Pasquali?â
Carmini: âSi, pirchĂŹ?â
Varberi: âA Pasquali è u meglio amicu me! Picciottu dâoru veramenti! Antura u vitti a u circuluâ.
Carmini: âCu ccu era? U vidissi?â
Varberi: âCu so parenti Sarbaturi!â
Carmini: âUnnâè me parenti.â
Varberi: âA no? Avissu giuratu ca ci viniva parenti. Pinzava ca a parentela ci avissi trasutu pi so muglieri⌠Assabenedica!â E si nni va.
Scena 22
(Ditti menu u varberi)
Carmini: âNinĂŹ mi a dessi a forbiciata di finitura, ora si ca sugnu sirbutu a duviri! Ddu poviru Pasquali⌠Chistu âun sâarricampa cchiĂš!â
Scena 23
(Ditti, Pasquali, Tresa e Sarbaturi)
Pasquali, trasi cu Tresa cu i mani affirrati: âCâè pirmissu? Scusassi pi i paroli dâanturaâŚâ
Carmini: âChi gioia mi sta dannu Pasquali! U sapiva ca turnavatu, pirchĂŹ tu si uâ picciottu veramenti appostu!â
Pasquali: âSi i me âun vonnu cummingirisi i mettu su u fattu cumpiutu, e po si vidi!â
Carmini: ââUn perdiri mai di rispettu a to patri e a to matri, ma fatti a to vita u stessu, a vita e tò!â
Sarbaturi: âSemu na granni famiglia!â
Carmini: âTruppu granni⌠Sarbaturi, chiĂš granni di quantu tâimmagini! Oj haiu avutu tantu muvimentu nni sta stanza ca mancu di quantu tuttu u tempu chi ci haiu statu! PasquĂ ddu crastu pensu ca ancora bbonu è. Jtivillu a mangiari⌠ca ormai è tardu!â
Sarbaturi: âTecchia âun ti u po mangiari puru tu?â
Carmini: âQuannu Angilina avi tempu mi porta dda pastina cu un filu dâogliu e sugnu appostu!â
Tresa: âTutti i vicini hannu fattu espressioni: -a chi è stu ciauru! A chistu crastu è!- I vicineddi vinniru tutti.â
Carmini: âBeddi su i vicineddi⌠Jtivinni a mangiari ca ju mâarriposu tecchia!â
Tresa: âArripositi u papareddu!â
Pasquali: âLassamulu arripusari ca giĂ lâhamu tracassatu assĂ !â
Sarbaturi: âArriposati Carmini!â AccussĂŹ nescinu tutti tri.
Scena 24
(Ditti menu Tresa Sarbaturi e Pasquali)
Carmini: âSuruzza mia e sugnu arrè sulu cu tia⌠Però mi sentu meglio! Pari ca i cosi si vannu sistimannu. E minni pozzu jri in paci cu tutti!â
A fimmina: âSugnu cutenti pi tia u fratuzzu!â
Carmini: âU vidi chi fu brava me muglieri? Mi sta dannu un figliu. Chistu sicuru câava assumigliari a mia! E Tresa, brava brava, si pigliĂ di ânmidia di a matri e mi fa un niputeddu, speriamo ca chistu âun assumiglia a Sarbaturi. Ma quannu nascine sicuru ca ju ân ci sugnu e haiu cosi cchiĂš ânportanti a fari!â
Scena 25
(Ditti, Tresa e Jessica)
Tresa, cu un piattu mmani e na tovaglia: âPapĂ ti purtavu a pastina.â
Carmini: âTrasi Tresa, Tresa Trasi!â
Tresa ci sistema na tovaglia âncapu u lettu e ci metti u piattu âncapu.
Jessica, trasi e si vâassetta senza diri nenti nni na seggia. Tresa ci sistema a tovaglia e carmini ancumencia a manciari dopu tecchia.
Carmini: âChi è Jessica accussĂŹ ânsilenziu?â
Jessica: âAspettuâŚâ
Carmini: âE chi aria ânfittata! Puru tu?â
Jessica: âAspettu ca mâancumincia a puntata di (u cartuni animatu) Candy Candy!â
Carmini: âVeni cca, mi u duni u bacettu? (Jessica si susi e u va vasa) Chi ti vo fari quannu si granni?â
Jessica: âA ânfirmera o a ballerina o a putiara, oppuru a muglieri aviri figli, cucinariâŚâ
Carmini: âManciassi? U papĂ .â
Jessica: âSiâ
Carmini: âComu era a carni?â
Jessica: âJu patati sulu mi mancia a carni âun mi piaci!â
Carmini: âPi crisciri forti, ci voli puru a carni!â
Jessica: âSi, ma di quannu a mamma è zita cu Sarbaturi sempri carni, mi stuffĂ !â
Carmini: âE si, a fimmina sâassicura u masculu ca porta a carni a tribÚ⌠ha statu sempri accussĂŹ e accussĂŹ arresta pi sempri!â
Jessica: âQuali tribĂš?â
Carmini: âNenti! u papĂ . Ogni tantu strammiu!â
Tresa: ââUn tâabbattiri ava a passari sta malatia⌠Ju vaju!â
Carmini: âVatinni u papĂ , cumu va cu Pasquali!â
Tresa: âChiddu picciottu bonu, già è comu prima, mâaddumannatu comu mi sentuâŚ! Tornu a natru tecchia!â E si nni va.
Scena 26
(Ditti menu Tresa)
Mentri Carmini mancia surchiannu u brodu cu a cucchiara Jessica fa silenziu po si susi di a seggia e ancumencia a firriari vicinu a fimmina cu u scialli njuru.
Carmini: âChi câè Jessica?â
Jessica, cu aria ânsuspittuta: âSentu friddu!â
Carmini: âE ca sta stanza è unni u suli ne spunta ne tracodda e câè sulu dda tecchia di finestra.â
Jessica: âPari comu si cca jntra ci fussi natra pirsuna⌠Sentu friddu! E mi scantu!â
Carmini, rivurgennusi a fimmina: âA tia a soru, âun criu ca ti vo purtari a stâaddivuzza vidè? âUn facemu minchiatiâŚâ
A fimmina: âNo u fratuzzu, e ca a addevi su sensibili e chiddu ca âun vidunu i granni, iddi câancora su puliti, u sentunu, sta tranquillu u fratuzzu ca chista nâava fari tinturii basta e bonu chiĂš!â
Jessica: âCu ccu sta parlannu? PapĂ , mi scantu!â
Carmini: âStaju parlannu cu a suruzza mia, âun ti scantari!â
Jessica si nni scappa jttannu vuci: âMi scantu! Mi scantu!â
Scena 27
(Ditti menu Jessica)
Carmini: âU vidi a facissi scantari a dda addeva!â
A fimmina arridi cu na risata ca fa agghiacciari u sangu.
Carmini posa u piatttu nna a colonnetta e si leva a tuvaglia: âMi veni menti quannu era nicareddu, quannu a prima vota ddu Bonarma di me patri mi purtĂ âncampagna ancora câu scuru, acchianamu âcapu a turri di i Presuli e nna u terrazzu,me patri mi dissi cu u tonu di cu assicura u spettaculu,: -Aspetta ca ora spunta u suli!â E ju mentri abbadigliava e mi stricava lâocchi pi u sonnu, sintiva friddu nna i gammuzzi nudi di cazi curti, ancuminciĂ na luci comu quarcunu ca stava acchianannu di ânfunnu u mari cu na lucerna mmanu e cchiĂš acchianava cchiĂš u celu si colorava e u njuru addivintava luci, oru, finu a quannu tuttu sâaddumĂ e ajurnĂ ! Ju arristavu a vucca aperta, tantu ca ddu Bonarma pinzava ca mâajva addummisciutu e mi chiamĂ : -CarminĂš! CarminĂš chi è tâaddumiscissi?- E ju ci arrispunnivu ca era veru bellu. E finu a quannu criscivu âun mancava mai di taliari u celu e meravigliarimi vota pi vota di quanta grazia câè! Allatu a nostra campagna câera chidda di u provessuri Pisanu, un pruvissuruni di Palermu, ajva una varba longa bianca ca pariva un santu. A stati si nni viniva âncampagna pi tutta a stagioni e si faciva i vacanzi dda. Avennu a robba vicina a sira si stava ânzemmula e na vota purtĂ un cannocchiali e mi fici vidiri i stiddi. Una di chisti siri mi cuntĂ un cuntu di Senica, chiddu ca si vidi nna i firmi di Neroni. Chistu anticu romanu ajva scrittu ca Matri Natura, ni fici a natri omini pi taljari u celu, u spuntari di u suli e u so scuddari, e u jornu ni fa luci pi i cosi da terra e a notti pi i cosi di u celu, u muvimentu di i stiddi, lenti si i metti a paragoni cu lâuniversu, ma si penzi quantu spaziu varcanu allura capisci comu currinu, po lâeclissi di u suli e chidda di a luna, ca sâascuranu lâunu cu lâatru, i stiddi cadenti, tuttu ca sâarrimina comu un ralogio Zenith. E no pi affaticarini pi lâoru, lâargentu, i ricchizzi ca cchiĂš nnâha chiossĂ nni vo aviri, e u ferru pi ammazzarini lâunu cu lâatru e farini i guerri. Matri Natura lâoru, lâargentu e u ferru ni lâammucciĂ sutta terra quantu âunnâi vidivamu, e u celu: cu i stiddi, a luna e u suli, ânnâavanzi lâocchi, ma âun ci fu nenti di fari, lâomu picu e pala si misi a scavari e truvĂ lâoru, lâargentu e ferru! Matri Natura ni misi sutta i pedi pi carpistalli e acchianaricci di âncoddu chiddu ca è pi natri u mutivu di essiri carpistati e scacciati! Mutivu di sciarpa omu contro omu, populu contro populu! Senica diceva ca semu tutti pazzi, ca si nâomu ammazza a natru veni cunnanatu giustamente, si un populu fa stragi di natru populu a storia di cu vinci si nni gloria. U provessuri facennu so i paroli di Senica dicia a gran vuci: -âŚfare il male è cosa peggiore che subirlo!- Mi nni cuntava tanti cosi, ma stu discursu fu accussĂŹ bellu ca âun mi u potti scurdari cchiĂš, anzi criscivu cu sti paroli, mi foru maestri! Granni Senica! E granni u provessuri Pisanu! Piccatu ca âun studiavu⌠ci pruvavu, ma âunn era cosa pi mia a scola, a zappudda anchi si era cchiĂš pisanti mi pariva cchiĂš seria di a penna cchiĂš leggia, cu azzappudda facia cosi di granni cu a penna sulu cacazzi, però mâavissi piaciutu leggiri sti cosi!â
Scena 28
(Ditti e u corpu mortu)
A fimmina: âCarminĂš a chiacchiera e bella ma si fici ura di jrininni! Unâura, un jornu, un annu di cchiĂš âun cancia nenti ne attia ne a mia ca tempu nnâhaju quantu e dâeghiè.â Si susi ed è jata fora misura, si vota versu u pubblicu ed è senza facci e di sutta u scialli nescinu tanti velura njguri accriscennula di vulumi, sâavvicina a u lettu, (i movimenti dâa fimmina vennu accompagnati di na musica sugistiva e i tocchi di campana, câè una sula luci strobu) ci piglia a mani (a u contattu di i mani sâascura a scena e si sentinu tri trona forti ca fannu attirriri. Ni stu frattempu Carmini si susi e natru atturi vistutu comu a jddu piglia u so postu facennu u so corpu mortu). Dopu chistu a luci è normali. Carmini e a Morti sunnu funnu a scena, unni câè ummira.
Carmini: âMancu i me mi fa salutari?â
A fimmina: âAmunini u fratuzzu!â
Scena 29
(Ditti, Angilina, Tresa, Sarbaturi, Pasquali e Jessica)
Trasi Anilina: âcarmini, ta mangiassi a pasta? CarminĂš! (Jttannu vuci e cutuliannu u corpu mortu) Carmini! Carmini!â
Trasi Tresa: âChi succidĂŹ? Senti Mali?â
Angilina jttannu vuci e chiangennu: âMurĂŹ u papĂ !â
Tresa, chiangennu e jttannu vuci: âPapĂ ! Papareddu! Ah!â
Trasinu: Sarbaturi ca va a cunorta ad Angilina, Pasquali ca va a cunorta a Tresa, trasi Jessica e u sipariu si chiudi cu i vuci e u chiantu di scunfortu!
FinĂŹ
Siculiana, 1° Ottobre 2004
martedĂŹ, 18 gennaio 2005
LA MOGLIE DELLâAPPUNTATO
Farsa in du parti e cincu attura e tri intermezzi
DI
Alphonse Doria
PIRSUNAGGI
(in ordini di cumparsa)
Giovanna a muglieri di lâappuntatu
Rusaria vicina di casa di lâappuntatu, ca ci fa sirbizza
Lâappuntatu
Letizia figlia di lâappuntatu
Don Totò scarparu
Fulippu figliu di u scarparu
Cummari Fanuzza
Cummari Cruci
Marasciallu
Brigateri
Carrabbineri semplici
Teresa muglieri di u marasciallu
Robertinu* figliu di u marasciallu *(Va beni attori adultu chi recita dâaddevu)
Epuca
Accavaddu tra lâanni sissanta e sittanta.
Farsa in cincu attura
PRIMA PARTI
PRIMU ATTU
Scena 1
(A signura Giovanna e Rusaria)
Ambienti
A casa di lâappuntatu. Qualche quatru, u salottu ânavanzi u pubblicu, a latu câè un tavulineddu cu u telefunu, na cristallera.
A signora Giovanna va jttannu vuci casa casa, cu i bigodini ântesta ancora ânvistaglia e a pumata nnâa facci : âRosaria! Rosaria! âsi metti ânavanzi u pubblicu- Ma dove sei? Rosaria!â
A vuci di Rosaria si senti di fora scena: âStaju vinennu, signĂš! Staju vinennu! âSpunta ânscena vistuta cu na vesta modesta e un fadali âncapu-
Giovanna: âFinalmente! Dove hai stato?â
Rosaria: âSignĂš, me pĂ si nni ji âncampagna e ci priparavu u
cubbanaggiu.â
Giovanna, cu stizza: âQuante vote ti devo dire che ha parlare
italiano!â
Rosaria, affinnuta: âSine ave ragione, vossia è allittirata, ju scoli
âun hajuâŚâ
Giovanna, ci avvicina a idda e cu tonu dâinsignamentu: âMa câè la televisione che ti ânpara lâitaliano. Devi taljare piĂš televisione. Senti, arripeti con me: lei è allitterata, io, scole non ne haio.â
Rusaria, annirbannusi: âSignĂš âun ci la fazzu! Ju parlu cu a lingua
ca mi fici me mĂ e basta!â
Giovanna: âVa bene, va bene! Senti Rosaria mi devi fare un
sirbizzo. Io ho un firrio di testa che sto morendo. âE gira
a mani cu i jta ântesta- Mi devi andare a fare la spesa,
ecco qui il pizzino. âe ci duna u pezzu di carta ca piglia di
ânzacchetta.- Torna sopra un piede, mi raccomando. Io
intanto fazzo na telefonata a mamĂ !â
Rusaria: âSissi signora Giovanna, allura ju vaju.â
Giovanna: âAh, aspetta, non ti scordare di dire che ti mando
io.â
Rusaria: âSissi!â
Giovanna: âCome ci devi dire?â
Rusaria: âCi dicu: mi manna a moglie di lâappuntatu!â
AccussĂŹ Rusaria nesci.
Scena 2
(Ditti menu Rusaria)
Giovanna cu i mani sâaggiusta i bigodini e cu na laminatura smurfiusa si vâassetta nni u divanu e si metti a tilifunari, fa u nummaru e aspetta câarrispunninu: âMĂ , ju sugnu Giovanna, bene,
tutti bene stamu, ci u ricissi a u papĂ ca truvamu u
paradisu? Carmini? Atru câappuntatu⌠coronello si
senti. U sa chi mi rissi lâatra vota cu la vuciazza che io
non ero degna di lui! Ed ju ci arrispunnivu che sono una
vera signora! Lu sa chi mâarrispunniu? âE cu
tâassignurĂ ? Viddana ha statu e viddana arresti!- Po
essiri ca âun ci riciva nenti⌠Dopu ca ci scattiavu un
tumpuluni ca ci fici girari ddu baffu babbu chi avi, u
saziavu di paroli. E a notti ci vutavu pi fina i spaddi. MĂ ,
ora ti salutu⌠Ciao mà ⌠CiaoâŚâ Posa u telefunu si
susi e si vâaggiustannu cu i mani i bigudini e suspirannu
nesci.
Scena 3
(Ditti menu signura Giovanna dopu tecchia trasi lâappuntatu)
Carmini, lâappuntatu, trasi sbracatu cu a divisa tutta sbuttunata, avi na panzazza esagerata e u cappeddu tuttu isatu, va sbuffannu, e si va assetta nna u divanu cu i jammi larghi svintuliannusi cu i mani, jetta vuci: âGiuvĂ ! GiuvĂ !â
Scena 4
(Ditti e signura Giovanna)
Giovanna, trasi sempri aggiustannusi i bigodini e annacannusi:
âQuante vote ti devo dire di chiamarimi Giovanna?â
Lâappuntatu, cu ironia: âGiovanna⌠Giovanna⌠Haju tutti i
cosci squadati!â
Giovanna, arrabbiata: âIo mi dovevo sposare un dottore, no un
villano come tia!â
Lâappuntatu, ca sbuffia e si svintulia ancora: âVeru è! âUn dico
no, pirchĂŹ sulu u dutturi ci po cummattiri cu tia!â
Giovanna: âMa che cosa hane oggi? Tutto cosÏ⌠-gisticulannu cu
i mani-
Lâappuntatu: âEee, tutta a notti ad assicutari uâ disgraziatu!â
Giovanna: âMa u pigliassivu?â
Lâappuntatu: âE sâera armatu? Iddu iva a dritta e nautri a mancaâ.
Giovanni: âMa pirchĂŹ lâassicutavate?â
Lâappuntatu: âNenti, tagliĂ i gricchi e a cuda a u mulu di u so
vicinu di terra.â
Giovanna: âE vi siete scantati di uno che taglia gricchi e code?â
Lâappuntatu: âE tu ti ânmagini a mia senza gricchi?â
Giovanna, taliannulu ânsiccu: âSenza gricchi si, ma senza cuda
propriu no, non ti riconoscerei piĂš!â
Lâappuntatu, sata a la dritta: âTalia sta ba⌠babba!â
Scena 5
(Ditti e Letizia)
Letizia, trasi, porta un fasciu di libra ânmani. Eâ vistuta cu na gonna blu e na cammina janca cu na scocca russa ântesta, si vidi ca è cuntenti. Sâavvicina a so matri e a vasa: âCiao MamĂ ! â
sâavvicina a so patri e u vasa- Ciao papĂ .â
Lâappuntatu: âCume mai sei venuta ora?â
Letizia, mentri posa i libra nna u tavulu: âCâè stato sciopero dei
bidelli e cosi ci hanno rimandato a casa!â
Lâappuntatu, mentri si nni sta jennu cu i cosci larghi: âMi vaju a
canciuâŚâ
Scena 6
(Ditti menu lâappuntatu)
Letizia, sâavvicina a so matri: âMamma perchĂŠ le mie coetanee
sembrano giĂ tutte quante donne ed io sembro sempre
una ragazzina? âCi cala a fungia- Sono piĂš belle di me,
piĂš grandiâŚâ
Giovanna, accarizzannula: âMa che hai? Non è niente. E tu hai
tutto chiddu ca una bedda ragazza avi aviri. U primo
passo per diventare donna è questo âe ci sciogli a
scocca russa ântesta, i capiddi sâallarganu supra i spaddi-
Talè chi fimmina! Questo è il primo passo. E po
cambiari abitu. Stasera usciamo a fare acquisti. âA
piglia pi i mani e fannu uâ giru e Letizia torna a ridiri.-
A farfalluzza me nesci da u bozzulu e fa abbidiri a
munnu interu quantu è bedda!â
Scena 7
(Ditti e Rusaria)
Rusaria, trasi cu i mani manni e tristi: âSignora GiovannaâŚâ
Giovanna: âChe câè Rosaria?â
Rusaria: âNenti, don Totò âu mi vozi dari i scarpi si prima âun
pagava!â
Giovanna: âMa ce lo hai detto che sono mie?â
Rusaria: âCertu signĂš! Ci dissi: sono di la moglie di lâappuntatu. E
u sapi comu mâarrispunni? Pruvassi a ântovivari.â
Giovanna: âE chi siamo a Raschia tutto! Da parla!â
Rusaria, facennu gesti cu i mani: âTuttu artariatu mâarrispunnĂŹ ca
sta storia ava a finiri!â
Giovanna: âMa di quali storia parlava?â
Rusaria: âGna po si misi a pigliari scarpi e a ettari mezzu a putia e
dicia: -chisti su di a mogli di u dutturi! Chisti di a mogli
di u cavalieri Pepè! Chisti di a soru di lâarcipreti! Chisti di
la mogli di u sinnacu! Chisti di a mogli di don Raffaeli!- E
jttava scarpi mezzu a putia. Poâ pigliĂ tri di li so figli e
lâabbrazza dicennu: -E chisti su di la mogli di u scarparu,
cu cci duna a mangiari?â
Giovanna: âEâ troppo sperto per essere scarpaio⌠E ora vajo da
mio marito e vediamo!â AccussĂŹ nesci.
Scena 8
(Ditti menu Giovanna)
Letizia sâavvicina a Rusaria: âRosaria, devo confessarti un
segreto! Filippo mi ha fatto la dichiarazione dâamore!â
Rusaria: âE tu? Chi ci arrispunnissi?â
Letizia: âA me piace molto, non posso fare a meno di pensarlo!
Gli ho detto che me la dovevo pensare e domani gli
avrei dato la risposta.â
Rusaria: âSi ti piaci accussĂŹ, dicci di si, però sta attenta
piddaccamora, âun u fari sapiri a nuddu! âUn ti fari
scopriri di i to genitori, cu sta maretta chi câè!â
Letizia: âMa io lo voglio gridare al mondo intero! Ma che centra
la maretta!â
Rusaria: ââUn mi diri ca âun nu sa ca Fulippo è figliu di don Totò
u scarparu?â
Letizia: âNon mi importa chi è suo padre! Io giĂ lo amo! Prima lo
guardavo e mi sembrava un sogno lontano, quando si è
avvicinato e mi ha parlato, dicendomi di volermi bene,
mi sono messa a tremare per la contentezza!â
Rosaria: âGuai in vista vidu!â
Letizia: âMa che guai ci dovrebbero essere se due ragazzi si
amano, è forse un peccato amarsi?â
Rusaria: âNo, ma chi vo⌠Lâanticu dici ca a disa si ânfascia cu a
disa!â
Letizia: Rosaria, ma non credi che noi siamo un po differenti
dellâerba?â
Rusaria: âChi vo ca ti dicu ju, cafudda ddocu. Ju âun sacciu nenti e
nenti vogliu sapiri!â
Letizia: âPerchĂŠ sei cosĂŹ contrariata, forse Filippo non ti piace.â
Rusaria: âU picciottu beddu è! âUn câè nenti di diricci. Ma
secunnu mia, tra to patri e don Totò sâarmĂ un focu
granniâŚâ
Letizia: âSe vuoi sapere come la penso io te lo dico in due parole,
i miei genitori hanno torto marcio, perchĂŠ questo
significa approfittare della propria posizione! Mio padre
è uno scorcone!â
Scena 9
(Ditti cu lâappuntatu)
Lâappuntatu trasi mentri Letizia stava finennu di parlari, mentri
sâabbizza a divisa e cu tonu di cumannanti: âChi è
questo scorcone?â
Rusaria ânterrumpennu a Letizia ca si stava avvindannu: âU
sinnacu, appuntĂ !â
Lâappuntatu: âA beni, beni, mi fa piaciri ca vâinteressati di
pulitica.â
Scena 10
(Ditti cu Giovanna)
Giovanna, trasi a passu lestu e si metti ânavanzi a u maritu:
âCarminu!-isa ânavanzi a facci di u maritu lâindici da
manu destra- Carmini chista è unâoffesa alla tua estinta
persona! Hai capito?â
Letizia: âDistinta! Estinta quando una persona muore, mamma!â
Giovanna: âZitta tu! Con le scole iate! Carmini! Hai capito?â
Lâappuntatu: âCapivu, capivu. E chi ti paru cretinu?â
Giovanna, cu irunia: âNooo! Ma chi dici? Spertu mi pari!â
Lâappuntatu sâabbizza a divisa e nesci.
Scena 11
(Ditti menu lâappuntatu)
Giovanna: âEi, Letizia, non fare quella fungia con me!â
Letizia: âIo penso che avete torto!â
Rusaria ci tira a vesta pi ammunilla a fari silenziu.
Giovanna sâavvia versu a figlia cu aria dâamminazzu: âVuoi dire
che ha ragione lo scarparo?â
Rusaria: âLetizia âun dici câaviti tortu, pirchĂŹâŚâ
Giovanna: ââUn tâammiscari tu! âTaliannu a figlia nni lâocchi-
Mâaddiri comu la pensi, sâè giustu ca u scarparu a
lâatri âun ni li fa pagari e a to patri si chi è chiĂš fissa
di lâatri? O di menu rispettu? Arrispunni tu che hai li
scoli iati, arrispunni!â
Letizia: âNon mi guardare cosĂŹ minacciosa, tanto non
mâintimidisco! Non è giusto che quel signore lavora
per non guadagnare! E non è giusto che tu comandi
come una marionetta tuo marito!â
Giovanna: âTalè ca a studentella sta niscennu lâunghia⌠Sei
troppo piccola per capire sti cosi⌠Tuo patre si fa
comandare da lu brigateri. E u brigateri si fa
cumannari a bacchetta di so muglieri, senza biz, e non
si deve fare comandare di mia?â
Letizia: âVa bene va, ma quello è un suo superiore!â
Giovanna: âE la muglieri di u brigateri chi è marescialla e ju
carrabinera semplici ca nun lâha cumannari?â
Rusaria: âLetiziè, to matri ragioni avi! Lassamu firriari u munnu
comu ha jutu e fa silenziu ca ti cummeni!â
Giovanna: âGrazie a mia, ca lâhaju direttu beni a tuo papĂ che
oggi ti poi vantare di essere figlia di nâappuntatu!â
I N T E R M E Z ZU
Si recita a sipariu chiusu e servi pi dari tempu a u cambiamentu di scena.
Cummari Fanuzza e Cummari Cruci trasinu una di destra e lâatra di sinistra e sâincontranu a centru.
Cummari Fanuzza: âCummari Cruci talè chi combinazioni, ajva
passatu nni tia pi purtariti u bigliettu di ziti.â
Cummari Cruci: âCummari Fanuzza, vegnu ora du dutturi, ci ha
statu a casa china, di sta matina ca sugnu dda e
mâarridducivu ora. Beni, i picciotti allura si maritanu?
A quannu i nozzi?â
Cummari Fanuzza: âU vinti lugliu, iddu arriva da Germania i
primi di u misi, arriva tempu ca si priparanu i cosi e po
partinu.â
Cummari Cruci: âE veni a conclusioni. Ogni cosa câè a
conclusioni. To figlia ha statu picciotta saggia⌠Ora câè
picciotti, ânsiddati comu ciumenti e chi vannu
svulazzannu comu ciauli di ca e di dda. Ama a vidiri a
conclusioni di sti picciotti moderniâŚâ
Cummari Fanuzza: âHannâa pigliari Trentu e Triesti!â
Cummari Cruci: âNna u dutturi câera Gnisuzza ca cirmuniava pi
so figlia ca studiava e diceva: -me figlia avâa rinesciri!-
menti me pinsava: -si, avâa rinesciri a prima burdillaria
di Giungenti!- So figlia ca era zita, però accussÏ a la
moderna, tra iddi senza a partecipazioni di a famiglia, cu
u figliu di u professuri SasĂ . Ju pinsava ca u professori
âun ci va dâintra pi âun ci dari anuri can un lâavi a piaciri
ca so figliu è cu so figlia, no ca ci va mancia ogni sira ca
su traseru intra⌠e po cara cummari Fanuzza comu si
dici: a disa si ânfascia cu a disa!â
Cummari Fanuzza: âParoli santi! Cummari Cruci. Mi nni vaju ca
haju tanti cosi a fari. A purtari sti scarpuna a don Totò
ca âun duraru nenti!â
Cummari Cruci: âDonTotò! E cu ci poâ arragiunari cu iddu? e chi
è ribbillusu! Sa chi avi pi dâaccamora?â
Cummari Fanuzza: âCummari Cruci u bigliettu vi u portu intra
âunnâè solitu darivillu ânmezzu a strata, bonasira!â
Cummari Cruci: âBonasira Cummari Fanuzza!â E tutti du si nni
vannu chidda chi vinni di destra a sinistra e viceversa.
SECUNNU ATTU
Ambienti
A scarparia di don Totò. U vanghiceddu mezzu a casa unni travaglia don Totò e natru a sinistra unni travaglia Fulippu, poâ scarpi unnideghiè.
N.B. Chistu ambienti po essiri ricavatu intra lâambienti di a casa di lâappuntatu, accussĂŹ arresta muntatu pi i prossimi atti, ristringennu cu pannelli muvibili.
Scena 1
(Don Totò e Fulippu)
Don Totò, mentri âncarca chiova nni na scarpa: âE chistu a u
sinnacu!â
Fulippu: âPirchĂŹ a u Sinnacu?â
Don Totò: âPirchĂŹ è curpa di cu cumanna si unu travaglia e âun po
spuntari. E un sulu, pritenni ca pi rispettu dâa so carica
âunnâavi a pagari u me travagliu. E nnâhaiu vistu intra
ddu palazzu: pudistà , dimugratici, comunisti⌠e
nnâhaiu fattu scarpi a sgrasciu⌠-Cafudda natra
martiddata a la scarpa- E chistu allâarcipreti!â
Fulippu: âPapĂ , fina pi la chiesa nnâha?â
Don Totò: âJu a chiesa ci vaju picca e nenti, ci haju jutu sulu
quannu haju avutu di bisognu: funirala, nasciti,
matrimoni, cresimi e battesimi. E haju sempri pagatu,
cu u parmu e a âgnutticatura. Veni cca jntra si piglia i
scarpi e cu: -u Signuri ti u renni!- si nni nesci! â
Cafudda natra martiddata- E chistu pi u medicu
CapĂŹcomè!â
Fulippu: âComu, u medicu CapĂŹcomè, ca ta datu i midicinala
a gratis e ha statu sempri prontu quannu lâha
chiamatu?â
Don Totò: âPirchĂŹ a curpa è so si to nanna è ancora viva a fari
ânfernu nna me casa e attizzari focu ogni mumentu.
Certu a sogira avi a fari a sogira, u medicu avi a fari u
medicu e ju? Ju fazzu a rivoluzioni, âun portu cchiu a
nuddu ângruppa! âCafudda natra martiddata- E chista a
ddu curnutu dâappuntatu!â
Fulippu: âComu curnutu? Ci ha dittu manciatariu, scarafoni, ma curnutu mai!â
Scena 2
(Ditti e lâappuntatu)
Don Totò: âE A tia chi ti nni trasi? Eâ scarafoni! Mangiatariu e ora
puru curnutu! Mi manna dda ruffiana chi avi casa casa,
pi scarpi di âa mogli di lâappuntatuâ cu ddâarii chi si
duna, cu ddu taljanu spaccatu, e comu si vesti e si
trucca comu una di spettaculu, sa di quali montagna la
truvĂ ddu scarafoni e curnutu! Si! E si lâavissi ânavanzi
ci facissi i gargi di sta sorti di manera! âFacennu u
gestu cu i mani. Nna u mentri trasi lâappuntatu e don
Totò prima u talja e pò isa lâocchi âncelu cu i mani junti
pi primari u Signuriâ
Lâappuntatu: âDon Totò a tunica sulu vi manca e po siti un veru
parrinu!â
Don Totò: âSi vi vuliti cunfissari, vi putiti accumudari, tantu
penzu ca piccati nâhatu fattu!â
Lâappuntatu: âE lei, don Totò âun sâha pintutu di i piccati? A
differenza tra a chiesa e a caserma è ca u parrinu
duna lâassuluzioni e u marasciallu duna a galera!â
DonTotò: âCâè di pricisari ca cu manna a lu ânfernu âunnâè u
parrinu ma u Signuri comu âunnâè u marasciallu
amannari ângalera ma u giudici!â
Lâappuntatu: âDon Totò a sapiti longa e chiddi comu a lei si
mettine cu facilitĂ nna i guai! âNsumma vinni pi
dda scarpa di me muglieri, pronta è?â
Don Totò: âDda zoccola di so muglieri! PirchĂŹ zoccola è! âUnnâè
na zoccola?â
Lâappuntatu, cu a facci di cu capĂŹ u jocu di paroli: âDon Totò⌠è
na scarpa, scarpa èâŚâ
Don Totò: âFulĂŹ, talja sâè fatta dda scarpa di a muglieri di
lâappuntatu!â
Fulippu si susi e piglia a scarpa e câun fogliu di giurnali a âncarta e a duna a lâappuntatu. Iddu si a piglia e senza salutari si nni stava jennu.
Don Totò: âAppuntĂ ! âLâappuntatu si vota e u talja- Pettu e taccu
mille e centu liri! PirchĂŹ è lei!â
Lâappuntatu: âAllura è pirchĂŹ sugnu ju ca mi sta âncarcannu sti
chiova!â
Don Totò: âJu i chiova i âncarcu sulu a i scarpi!â
Lâappuntatu: âDon Totò, lei pensa assĂ e parla chiossĂ di quantu
pensa, sâava a dari na carmata, o pensa ca sti doppi
sensi di scarpa e zoccola âun ni i capisciu! Intanto
sta offendendo un puibblicu ufficiali e sta sera
favorisca âncaserma!â
Don Totò: âFulĂŹ, u sintissi? âUn pubblicu ufficialiâ Un pubblicu
curnutu! âE ci fa i corna cu i mani. Lâappuntatu ci
lancia na tumpulata e don Totò reagisci, aggarrannusi
tutti du. Fulippu si metti âmezzu e i sparti
guadagnannusi qualche gargiata tecchia di unu tecchia
di natru.
Fulippu: âAppuntĂ , carmassisi! PapĂ finiscila!â Arrinesci a spartili
e tutti du sâaggiustanu.
Lâappuntatu cu cjatuni: âFavorisca in caserma!â
Don Totò, livannusi u fadali: âAmunĂŹ ca la jemu a ragiunari! Sta
storia ava a finiri! Fulippu arresta cĂ !â
Scena 3
(Ditti menu lâappuntatu e don Totò. Arrivu di Letizia)
Fulippu arresta sulu e dopu andata e ritornu pi tutta a scarperia sâassetta e si metti i mani nni a facci. Dopu tecchia trasi Letizia vistuta a signorina, contenta ignara di chiddu ca succidĂŹ.
Letizia: âChe fai Filippo? Hai forse qualche malore?â
Fulippo, soppresu e frasturnatu, si susi e ci va allâincontru: âNo,
nenti. Chi vinissi a fari?â
Letizia: âSono venuta a portarti questo! âE ci cunsigna un pizzinu
e si nni stava jennu, ma Fulippu lâafferra pi u grazzu.
Fulippu: âAspetta, tâha diri na cosa⌠Ju nun sacciu quali è la
risposta, e a stu puntu nun la vogliu mancu sapiri⌠-e ci
ricunsigna u pizzinu.â
Letizia, sâaddulura pi dda risposta ca âun sâaspittava: âE perchĂŠ?â
Fulippu: âPirchĂŹ natri ânzemmula âun ci putemu stari. Dopu
chiddu ca succidĂŹ âunnâè possibili! Mi fazzu capaci ca
âun câè soluzioni!â
Letizia, ci fa na carezza e ci isa a testa e cu vuci amurusa: âChe
cosa è successo di cosĂŹ grave, lo voglio sapere!â
Fulippu, murtificatu: âTo patri, antura arristĂ a me patri!â
Letizia: âIl solito pallone gonfiato! Ma non ti preoccupare. Quello
che conta è se tu mi vuoi bene. Tu mi vuoi bene vero?â
Fulippu: âE comu ti vogliu! Pensu sulu a tia. Jornu e notti, notti e
jornu. Ju âun sugnu bravu a parlari ma si niscissi tuttu
lâamuri ca haju ca intra pi tia stu munnu nun
abbastassi!â
Letizia: âOh Filippo, anche Giulietta e Romeo avevano queste
difficoltĂ . Il loro amore contrastato dallâodio delle loro
famiglie Montecchi e Capuleti. Ma serviranno a
rafforzare ancora di piĂš al nostro amore vero e nobile in
mezzo a tante meschinitĂ !â
Fulippu: âJu âun sacciu di chisti du, âun sacciu cu su, si su parenti
to. Però sugnu sicuru ca to patri âun voli ca natri du ni
facemu ziti.â
Letizia, ci duna arrè u pizzinu: âMa non câè ragione non ti
preoccupare. Ora vado, prima che mammĂ si accorge
della mia assenza! -Tutti du si trigninu i mani e si taljanu
cu ânsistenza nni lâocchi e idda ci duna na vasata e si nni
va- CiaoâŚâ
Fulippu, amminchialiddutu arrispunni: âCiauâŚâ
Scena 4
(Ditti menu Letizia e arrivu di cummari Fanuzza)
Fulippu prova a travagliari ma âun avi testa, piglia u pizzinu e va pi leggili nna u mentri trasi a clienti e lassa u bigliettu âncapu u tavulu di travagliu.
Cummari Fanuzza: âBona sira, FifĂŹ a chi ti lassaru sulu? âUn câè to
patri?â
Fulippu: ââUn câè câavi di bisognu? Parlassi!â
Cummari Fanuzza, tira fora di a vurza di a spisa du scarpina: âFifĂŹ
âun ti chiami FifĂŹ tu?â
Fulippu: âSissi, Fulippu mi chiamu!â
Cummari Fanuzza: âBravu! FifĂŹ ti chiami, comu a to nannu. Natri
Eramu vicineddi di casa. Cu to nanna ni vulivamu beniri
comu i soru. E ddu to nannu, chi galantomu⌠Perciò
FifĂŹ, haju sti scarpuna di me maritu. Chisti i fici to patri,
e mi custaru assĂ e puru si ruppiru, talè âe ci mostra
unni su rutti, avvicinannuccilli nni a facci. Fulippu senti
a puzza e lâalluntana- Talè comu su ântacciati, nenti
âun arrinisceru pi nenti!â
Fulippu: âA quannu ci li fici sti scarpuna?â
Cummari Fanuzza: âA nenti duraru! Chi potti essiri na cinghia
dâanni fa⌠E diri ca hannu statu sempri ânsivati. Talè
comu si sbracare! âE ci li metti arrè nâavanzi a facci!â
Fulippu, facennusi a facci brutta pi a puzza ci i piglia e li jetta nni
nâagnuni: âE chi è cascavaddu arrujulutu!â
Clienti: âFifĂŹ âun ci pigliassi nenti di ddu galantomu di to nannu,
cu a parti maladucatedda ti sta facennu! Me maritu vidica
ogni misi sta unâura cu i pedi ammoddu ca si i squada!â
Fulippu: âE cu u brodu chi ci faciti u paniammoddu?â
Cummari Fanuzza: ââUn sulu malducatu ma puru spertu è FifĂŹ.
Quannu pozzu veniri pi truvalli fatti.â
Fulippu: âPassassi lunidia!â
Cummari Fanuzza: âE âun mi li putiti fari prima ca me maritu va
âncampagna cu i scarpina di a festa?â
Fulippu: ââUn si preoccupassi ca circamu di falli prima!â
Cummari Fanuzza: âAlllura mi nni vajuâŚâ
Fulippu: âSi si voli arristariâŚâ
Cummari Fanuzza: âMi nni vaju, allura FifĂŹ mi racumannu, comu
veni to patri dicillu. Bonasira FifĂŹ!â
Fulippu: âBenedica!â
Scena 5
(Ditti menu clienti)
Fulippu, comu sinni va a clienti, duna na pidata alluntanannu i scarpuna: âMa chi è? Puzza di cascavaddu di chiddu arruiulutu!â
Scena 6
(Ditti cu don Totò)
Don Totò, trasi cu na beca di scarpie chi va sbarbuttannu:
âPiddottuli! Sangisuca! Ci curpa Garibaldi ca ni vinni a
purtari ânSicilia. Piddottuli! Sangisuca! Fedeli nna i
secoli a i Savoiardi, ca unni passanu iddi lassanu a
disulazioni! Piddottuli! Sangisuca!â
Fulippu ci va allâincontru: âComu ti finĂŹ papĂ ?â
Don Totò, pusannu a borsa: âComu mâhaiva a finiri? Ca u
marasciallu ci scirĂ u varbali câaiva scrivutu e tutta a
caserma mi linghĂŹ sta beca di scarpi dâaggiustari. â
Mentri sâavvicina a u tavulinu di travagliu vidi u pizzinu
ca ajva purtatu Letizia. U talja, u ciaura na vota e natra
vota ancora, po u rapi e ancumencia a sillabari- C a r o
F i l i p p o- Fulippu ci u voli livari di ânmani, ma don
Totò ci duna na manata e ci duna nâocchiata di
rimproviru âl a m i a r i s p o s t a è che sento di
volerti bene ogni momento di piĂš! âE duna natra brutta
taljatura a so figliu câabbassa a testa- Sono state le tue
parole a farmi capire che ormai sono una donna e non
una ragazzina, non vi è cosa piĂš grande dellâamore che
provo per te, e nessuno ci fermerĂ . Rosaria mi ha detto
che dobbiamo stare attenti perchĂŠ papĂ mio ce lâha con
papà tuo. Ciao amore mio Letizia. Talè chi cori e
ciuriddi ci su disignati⌠-po cu ddu pizzinu ânmani si
metti ânavanzi u figliu facci a facci- cu è sta Letizia
ântalianata! âPoâ si ferma e si duna na manata nni a
frunti- Ma rusaria âunnâè dda ruffiana ca avi casa casa a
muglieri di lâappuntatu? E Letizia è da signorinella ca ci
va criscennu!â
Fulippu: âNo papĂ , âunnâè iddaâŚâ
Don Totò: âIdda è, idda è, ântalianata comu a so ma, idda è! E tu,
ti vulissitu pigliari a la figlia di u megliu amicu me?â
Fulippu, isa a testa e cu vuci rutta: âU vo capiri o no ca ju lâamu!â
Don Totò: âTu amu e ju ternu quaternu e cinghina! âE ci stava
dannu na gargiata ma a mani arresta a mezzâaria-
Dâamuri lassa parlari a ddi barraggeddi di studenti.
Comu, pensi a maritariti, e âun pensi a i guai ca avemu
ânfamiglia pi campari?â
Fulippu: âQuannu lâamuri ciurisci âun capisci ragioni!â
Don Totò: âLâamuri⌠Aspetta ca ti u dugnu ju lâamuri! âAccussĂŹ
Si leva u cinturinu e cu na manu si tenti i cazi- però
prima apassari na li me mani! Tâammazzu, farabuttu
tâammazzu!â
Fulippu, piglia na seggia e sâaddifenni: âPapĂ lassa stu cinturinu
ca âun sugnu chiĂš addevu!â
Don Totò: âPirchĂŹ sennò chi fa?â
Fulippu: âChi ffĂ ânpazzissi? Lassa stu cinturinu sennò scappu e
mi vaju ammazzu!â
Don Totò: âveni ca ca tâammazzu ju! âE mentri lâassicuta ci
vannu cadennu i cazi.â
Fulippu ci lancia a seggia e scappa.
Scena 7
(Ditti menu Fulippu)
Don Totò si rimetti u cinturinu e si va carmannu mittennusi
ânpinzeri: âE si stu babbu si vâammazza veru? âfa du
passi -Tecchia dâaddeva lâabbabbĂŹ tunnizzu! Vidi âun
patri quantu nâava a soffriri, âun sulu chiddi di u fora
macari chiddi di u dintra. Sâammazzassi ca e meglio! â
Fa natri du passi- E si sâammazza pi da veru? Si va jetta
di u ponti? E pari ca u campavu finu ad ora. Si fici u
militari a Cuniu e mannava grana, pi ora ringraziarimi
accussÏ e pirchÏ? Pi na zannicedda⌠-Fa natri du passi si
ferma- si va ammazza piddaveru? Fulippu! âE scappa
vidè!
SECUNNA PARTI
TERZU ATTU
Ambienti
Semu nni u salottu di lâappuntatu, ma a scena è a u scuru sâascutanu sulu suspira e lamenta di lâappuntatu e rumpitoria finu a quannu si senti un corpu di scupetta.
Scena 1
(Lâappuntatu)
Lâappuntatu: âAah! Aah! Uuuh⌠Uuuuh! Ah! Ah!â
Scena 2
(Ditti e Giovanna)
Giovanna, adduma la luci e lâambienti sâallustra. Lâappuntatu e cu
a scupetta ânmani assittatu nni na seggia sempri chi si
lamenta: âCarminu! Chi successi?â
Lâappuntatu, cu na mani chi si tenti u cori, cu lâocchi ca talja
allâaria: âAh! Ah! Ammazzavu un surci!â
Giovanna, scantata jetta vuci e si va metti âncapu u divanu: âAh
Ah!â
Lâappuntatu, jttannu vuci vidè: âChi jetti vuci ca ormai muri! U
vidi unnâè, ca ânavanti! âE ci mostra u surci ânavanzi
di jdduâ
Giovanna, si carma e scinni di u divanu si metti narrè u maritu e
supplicannulu: âJettalu fora, jettalu fuori.â
Lâappuntatu: âOra, ora! Prima va pigliami uâ bicchirinu di
marsala!â
Giovanna sâavvicina a cridenza va piglia a bottiglia e ci linghi u
bicchirinu e u duna a u maritu: âCarminu pocu ca ti fa
mali. âE idda sâappuzza a buttiglia. U maritu a talja.â
Lâappuntatu: âAoo! Carmati GiuvĂ !â
Giovanna, smittennu di viviri: âChi fa mi schefii?â
Lâappuntatu: âNo, ti sta sculannu tutta a buttiglia e po ti ântrummi
comu lâatra vota ca tâappi a chiamari u dutturi
Capicomè e ancuminciassi prima a vulillu vasari: -
Bellume bellume!- Ti ricordi? E po u linghissi di
parulazzi. T ricordi Giuva?â
Giuvanna, ci leva cu bufuria u biccheri di ânmani: âNo! âUn mi lu
ricordu!â E si nni va annacannnusi.
Scena 3
(Ditti menu Giuvanna)
Lâappuntatu, talja u surci: âIu âunn lu toccu! Mischineddu comu e
Bruttu! Talè, assumiglia tuttu a u marasciallu
quannu dormi cu a vucca aperta. Si u vidissiru i
colleghi ci fussi di farisi quattro arrisati⌠Quasi
quasi ci lâarrigalassi. Mi vinni ânâidea! Ci u spidisciu
pi via posta, u bellu pacchiceddu di chiddi ca piacinu
a iddu!â
Scena 4
(Ditti cu Giuvanna)
Giuvanna trasi sempri annacannusi e distratta stava jennu a finiri âncapu a u surci,
Lâappuntatu: âFerma Giuvanna!â
Giuvanna: âChi è? Chi fu?â
Lâappuntatu: âStavate scacciannu u surci.â
Giuvanna scantata jetta vuci: âAncora ca è? Ancora qua èni? Vai a
jettalo!â
Lâappuntatu: âChi va jettu! Ama a fari uâ regaluccio a u
marasciallu!â
Giovanna: âPirchĂŹ a iddu ci piacinu? ?un cridu ca si mangianu nna
i so parti?â
Lâappuntatu: âNo! Ma natri ci lâarrigalamu u stessu! Talialu tecchia!â
Giuvanna: âChi taliu? Schifosu tu e u surci vidè!â
Lâappuntatu: âTi dissi talialu!â
Giuvanna: âIh? Chi câè?â
Lâappuntatu: ââUnn u vidi câassumiglia a u marasciallu?â
Giuvanna addivirtennusi: âTalè talè! Veru è!â
Lâappuntatu: âVa piglia na scupa e un scutulinu ca facemu
lâoperazioni!â
Giuvanna: âChi operazioni?â
Lâappuntatu: âOperazioni âNtrusciamentu Surci!â
Giuvanna: âSubitu!â Di narrè a porta piglia a scupa cu u scatulinu
di scarpi ca svacanda jttannu i scarpi ânterra.
Lâappuntatu: âTu teni u scatulu ca ju lâammuttu dda intra!â
Giuvanna: âNo ju âun ci avvicinu! E poâ haju scupatu sempri ju ca
intra!â AccussĂŹ unu cu a scupa e lâatru cu u scatulu
piglianu u surci e lu âmpaccanu a opira dâarti. Di a
credenza piglia un fogliu e u spacu.
Scena 6
(Ditti e Letizia)
Letizia, trasi pronta pi jri a la scola cu un fasciu di libra ânmani
sâavvicina a matri e a vasa: â Buongiorno mamĂ ! Ma che
cosa è stato questo baccano di questa mattina?â
Lâappuntatu, mentri scrivi lâindirizzu nna u paccu: âNenti nenti!
Na fari u piacireddu u papĂ , te stu paccu e spidiscilu
di Giurgenti a u marasciallu. Però âsi metti u itu
ânavanzi a vucca- Sssu! Ca è na soppresa. âPiglia i
sordi di ânsacchetta- Te quantu ci po vuliri? Te milli
liriâŚâ
Letizia, si piglia u paccu e i sordi: âVa bene! âAccussĂŹ vasa patri e
matri- Vado a prendere la corriera che è giĂ tardi.â E si
nni va.
Scena 7
(Ditti menu Letizia)
Giovanna: âCarminu, Letizia mi pari tecchia strana!â
Lâappuntatu: âSi, si lâhaju vistu friddulidda cu mia.â
Giuvanna: âLâatra vota mi rissi ca vuliva essere donna!â
Lappuntatu: âE menu mali ca âun ti dissi ca vulja addivintari
masculu!â
Giovanna, ânfastiduta: âMa chi dici sti babbarii!â
Lâappuntatu: âChiamali babbarii, ca un figliu di un me collega ca
pi u compliannu ci arrigalassiru na parrucca bionda.
Vuliva essiri chiamatu indovina comu?â
Giovanna: âE si ândovinu chi vinciu?â
Lâappuntatu: âNa coppula di parrinu! Ca vinciri, chi semu a
televisioni? Vuliva essiri chiamatu Brigida!â
Giovanna: âE dda povera di so matri? E mi immaginu so patriâŚâ
Lâappuntatu: âE so pĂ ? Ci sta priparannu a doti e so ma la
biancheria! Va ora mi vaju a cangiu ca vaju
âncaserma!â
Giuvanna, ci amminazza u itu na facci: âCarminu staj attentu âun
ti fari sballacchinari comu lâatra vota, ca ti punisco! E
tu sai che quannu ti punisco io ani voglia di
arragliari!â
Lâappuntatu: âCu cincucentuliri chi pirdivu?â
INTERMEZZU
A sipariu chiusu pi dari tempu di cambiari a scenografia sâincontranu a centru Cummari Fanuzza e Cummari Cruci.
Cummari Cruci: âBongiornu Cummari Fanuzza, talè mancu fallu a
posta ni cuntramu sempri a u stessu puntuâŚâ
Cummari Fanuzza: âBongiornu Cummari Cruci, a chi bo u paisi è
nicu e gira firria e vota semu sempri cĂ . Dunni viniti?â
Cummari Cruci: âDu u dutturi, câera a casa china! Ci vaju nna u
turnu di pomeriggiu e câèe! Ci vaju a matina e ci nne
chissĂ ancora! Cu arruttava di ca e cuarruttava di dda!
Ancumencia una e tutti lâatri appressu. Cu sti nerbi a lu
stomacu chi hannuâŚâ
Cummari Fanuzza: âA li sintissi lâurtimi? A don Totò u scarparu
lâajva arristatu!â
Cummari Cruci: âSi, pirchĂŹ hannu vistu ciliari a la figlia di
lâappuntatu cu so figliu!â
Cummari Fanuzza: âFifĂŹ chistu ca avi picca ca vinni di surdatu!
Stu picciottu è pigliatu di li naschi, sa chi si misi
ântestaâŚâ
Cummari Cruci: âE nun sâĂ ca si vuliva ittari di u ponti appinninu
ca don Totò âun voli ca si fa zituâŚâ
Cummari Fanuzza: âA disa si ânfascia cu a disa! Ma si i picciotti
si vonnu!â
Cummari Cruci: âI picciotti vonnu vonnu e poâ lassanu i guai a
patri e matri!â
Cummari Fanuzza: âE po comu hannâa campari intra sta
scarperia? Iddu ca è accussÏ pigliatu pi li naschi ca i
clienti lâarrimmutta cu u so fari. Prima ca pensanu di
farisi ziti hannâa pinzari comu campalli i figli di
mamma!â
Cummari Cruci: âA ti pari ca finĂŹ ddocu? Ancora câè chi vidiri e
chi cundari! CummĂ minni vaju ca va pensu pi
mangiariâŚâ
Cummari Fanuzza: âA ju ci fazzu na pignatta di pasta e ci lingu u
stomacu e nunâhannâa parlari ca semu sutta spisi. A
biancheria a staju cumplitannu e mâarresta a pagari pi na
vita!â
Cummari Cruci: âSacrifici cummĂ ti capisciu, ma i duvira
sâhannâa fari. Bongiornu cummĂ !â
Cummari Fanuzza: âBongiornu cummĂ , viniti a truvari!â
Cummari Cruci: âDi sti jorna vegnu, bongiornu!â E si nni vannu nni a parti opposta dunni vinniru.
QUARTU ATTU
Ambienti
Eâ lâufficiu di u marasciallu âncaserma: un tavulinu a u centru, allato a bannera italiana e a fotu di u presidenti dâa repubblica. Pi sta fotografia è a piaceri u cuntinutu di cu ânscena a farsa. Allato natru tavulinu cchiĂš nicu cu a machina di scriviri.
Scena 1
(Marasciallu)
Marasciallu, magru cu u bafficendu ca pari Ciarlot, mentri sta
aprennu u paccu chi ci mannĂ lâappuntatu : âGuarda
un po che paccone⌠La classi si vidi! E chi è? âUn
ci nnâè mittenti? Du jorna fa fu spidutu di Giurgenti.
Po essiri ca câè quarchè bigliettu dda intra? âE
mentri scarta a un trattu si tira narrè e jetta na vuci-
Aah! Ma chieè chistu schifiu? Chistu sgarbu è, miu
Diu! â Rapi a porta e grida- Brigatè! AppuntĂ !
Allarmi! Allarmi!â
Scena 2
(Ditti cu u brigateri, lâappuntatu e un carrabineri semplici)
Brigateri, Appuntatu, Carrabineri semplici, arrivano di bufuria:
âChi câè?- Che successo maresciallo? Chi fu?â
Marasciallu: âMi hanno minacciato! E lâarma della minaccia è
dentro quella scatola!â
U brigateri e u carrabineri semplici talianu, lâappuntatu si manteni cchiĂš distanti e firria a mani ânsegnu comu diri ca u marasciallu sta esagerannu.
Brigateri, scatta sullâattenti: âMaresciallo, se mi permette?â
Marasciallu: âParla! Brigadiere Spartaco! Parla! U mi fari stari cu
stâanziaâŚâ
Brigateri, sempri sullâattenti: âCome si può osservare è
impallinato!â
Appuntatu: âCumannĂ , âun si la pigliassi âncriminaliâŚâ
Marasciallu: âLei appuntato taccia! PerchĂŠ questa, è una minaccia!
âLâappuntatu si schiaffa sullâattenti e u marasciallu
sâabbannuna âncapu a seggia di a scrivania e quasi
chiancennu e adasciu- Si tratta di a vita mia! âora
jttannu vuci- Picciò, lâama a scopriri!â
Brigateri: âDa una prima indagine superficiale il sospetto deve
cadere su quei individui che hanno avuto degli
atteggiamenti di ostilitĂ con la legge e con il maggiore
rappresentante cioè: Lei marasciĂ !â
Appuntatu: âBrigatè, comu parli tu fa cantari. Pari ca stamu
girannu un firmi. E chi è? Un surci mortu⌠Iu fazzu
natra ipotesi, po essiri ca è un scherzuâŚâ
Marasciallu: âLei appuntato taccia! PerchĂŠ questa è una minaccia!
âlâappuntatu si schiaffa arrè sullâattenti- U surci è
mortu ammazzatu, sparatu! Brigateri Spartacu,
continua.â
Carrabbineri semplici: âUrtimamenti, u scarparu, quannu niscĂŹ di a
acaserma sputĂ ânterra cu disprezzu!â
Brigateri: âSe lei osserva la confezione, cosa vede?â
Marasciallu: âChi vidu⌠uâ scatulu vidu. Parla Spartacu âun ci
rumpiri i lampadini cu a filosofia⌠
Brigateri: âEâ u scatulu di scarpe, quinti scarpe, scarparu!â
Marasciallu: âPurtatimillu cca, ca taljannulu nni lâocchi capisciu
subitu si è ânnuccenti o colpevoli!â
Brigateri, si schiaffa sullâattenti: âSignorsĂŹ comandante! âe parti
cu carrabineri semplici-
Scena 3
(Ditti menu brigateri e carrabineri semplici)
Marasciallu: âU vidi Spartacu⌠âNtelligenti! Prontu! Scattanti!
Struitu! âlâappuntatu gira a mani, po si piglia u
fazzulettu di ânsacchetta e sdrummaiannulu scpri ca
su un paru di mutannini di fimmina, a stu puntu
jttannu na taljatura a u marasciallu si li rimetti arrè
ânsacchetta- Appuntatu Carminu! Aspetta u
mumentu! Ch è ca tâammucci?â
Appuntatu: âNenti cumannĂ , un errori di famigliaâŚâ
Marasciallu: âVi ordinu di farimi vidiri chi stani ammucciannu!â
Appuntatu: âMarasciĂ mi dispiaci ma âun su cosi ca ci pozzu fari
avvidiri.â
Marasciallu: âVi rifiutate ad un ordine superiore?â
Appuntatu, sottomessu piglia i mutanni e ci fa abbidiri. Eccu!
Spiegu lâarcanu: Me muglieri metti i mutantini
piegati comu i fazzuletta e siccome su misi nna u
stessu casciuni, distrattamente sbagliavu!â
Marasciallu: âMa di cu su? Di to muglieri?â
Appuntatu, si li rimetti subitu ânsacchetta: âA ora assĂ voli sapiri!â
Scena 4
(Ditti cu Brigateri, carrabineri semplici e don Totò)
Trasinu chi vannu jttannu vuci u brigateri, u carrabineri semplici cu u scarparu ammanittatu.)
Don Totò: âMa si po sapiri pirchĂŹ mâarristassivu? Po essiri ca âun
si po stari cuetu a travagliari?â
Marasciallu si isa di a seggia: âDon Totò, assittativi! âDon Totò
sâassetta e u marasciallu adduca a lampadina dâufficiu
supra a scrivania e la punta ânfacci dâiddu, po
puntannucci u itu e a brucia pilu- Don Totò nâhatu
ammazzatu surci? Appuntatu appunta!â
Don Totò: âCâhavi bisognu dâaggiustari ancora scarpi?â
Marasciallu: âLei, don Totò, vuole deviare il corso della
GIUSTIZIA e questo lo incrimina ancor di piĂš!
Appuntatu appunta!â
Appuntatu, chi pistulja nni a machina di scriviri: âPianu pianu ca
ancora a surci sugnu juntu!â
Marasciallu: âRispondete alla mia domanda âe si metti arrè cu itu
nnavanzi a facci dâiddu e cu stessu tonu dicisu-
Nâhatu ammazzatu surci?â
Don Totò: âMa pirchĂŹ chi misiru qualche liggi ca âun si ponnu
ammazzari cchiĂš surci? Chi su armali prutetti? Allura
arrispunnu, mai! Mancu unu!â
Marasciallu: âNigati, don Totò âunn aviti surci intra? A vostra
casa è vecchiaâŚâ
Don Totò: âJu âun negu ca i surci intra di mia ci su, staju dicennu
ca nun lâammazzu, ni i criscemu ânfamiglia,
cunvivemu, su surci bravi, âun fannu neti di tintu, sulu
qualche passiata casa casa e nna i siri dâinvernu ni
tinemu cumpagnia.â
Marasciallu: âA siti amicu di i surci. Don Totò è amicu di i surci!
E macari qualche vota vi ci faciti qualche
ragionata⌠Appuntatu appunta ca Don Totò è amicu
di i surci!â
Appuntatu: âA scriviri sti minchiati vidè?â
Don Totò: âEh, eh, eh! Lâatra vota u surci vecchiu mi dissi ca u
figliu si fici zitu cu a figlia di un surci cu i baffi âe
talja a lâappuntatu- e di tannu lustru âun si ni vitti
chiĂš!â
Brigateri: âSignor Maresciallo, nel luogo del delitto abbiamo
trovato questa prova schiacciante! âE ci fa vidiri na
gaggia pi acchiappari surci-
Marasciallu la piglia cu du ita e fa vidiri a don Totò: âE chista la
ricanusciti?â
Don Totò: âE va beni confessu! âMentri u marasciallu stava
dicennu a lâappuntatu, iddu u procedi- Appuntatu
appunta!â
Marasciallu: âBene bene!â
Don Totò: âMarasciĂ , ju i surci âun ni li pozzu suppurtari. PirchĂŹ si
mangianu u coriu e allura si lâhaiu a corpu dâocchiu ci
tiru cu u marteddu e addivintavu accussĂŹ bravu ca
lâacchiappu. Sta gaggia mi serbi pi âncuccialli vivi. Me
muglieri pripara a pignata ca tinemu apposta, vuddi
lâacqua, e surci chi âncucciĂ lu jettu dda intra. Ju mi
godu tutta a scena finu a quannu âun sticchia cchiĂš e
bellu gonfiu acchiana a galla!â
Marasciallu, tutti schifiati pi u cuntu di don Totò: âBasta do Totò!
Ca jri a manciari e mi mittisivu u stomacu sutta supra!
âSi vâassetta e ordina- Pigliatile e mittitilu âncella
Vada a fare cunuscenza cu i surci di dda intra!â
U carrabineri e u brigateri u piglianu pi i grazza e don Totò si jsa.
Don Totò: âMarasciĂ , ma jri a vuscari u pani, ci haiu un
manicomiu di fisli a sfamari. Mi lassassi jri e giuru ca
surci âun ammazzu chiĂš pi tutta a vita!â
Marasciallu, piglia a scatola cu u surci e ci a fa vidiri: â U canusci
a chistu?â
Don Totò: âMarasciĂ pi mia i surci tutti i stessi parinu. Comu
fazzu a canuscilu?â
Marasciallu: âCaru don Totò, è inutili ca nigati. Questo surci
ânpallinatu me lo ha mandato lei, comu
avvertimentu di la liti chi appimu prima!â
Don Totò, isannu a vuci: âMa chi stati dicennu marasciĂ ? âNi u
mentri si u portanu- âNuccenti sugnu! âNuccenti
sugnu!â
INTERMEZZU
A sipariu chiusu a centru sâincontranu Cummari Fanuzza e Cummari cruci pi dari tempu pi cambiari a scenografia.
Cummari Cruci: âBonasira Cummari Fanuzza, unni stati jennu?â
Cummari Fanuzza: âVegnu di u scarparu pi i scarpina di me
maritu e truvavu un parapiglia cunzatu, ca
mâarrivuddivu⌠Mentri era dda intra si prisintaru i
carrabinera e lâarristaru, lâattaccaru e iddu chi
bastiamiava comu un diavulu. Sa chi appâa cuminari?
Dunni viniti cummari Cruci?â
Cummari Cruci: â A dunni vegnu⌠dâa farmacia, vaju pi pigliari a
citropitina e a misuru a pagamentu⌠Tutti cosi a
pagamentu ni stanno ruvinannnu. Perciò cuntati e don
Totò?â
Cummari Fanuzza: âChisti su i guai di FifĂŹ ca âncueta a figlia di
lâappuntatuâŚâ
Cummari Cruci: âComu dici lâanticu: cu si metti cu i sbirri ci
appizza u vinu e i sicarri!â
Cummari Fanuzza: âMa a la picciuttedda ci piaci u discursu a FifĂŹ
u va trova nna scarpariaâŚâ
Cummari Cruci: âAlluraâŚâ
Cummari Fanuzza: âCummari Cruci haju vistu ca hatu spissiatu u
medicu, ma chi aviti malatii?â
Cummari Cruci: âCumma a vuliti sapiri a veritĂ ? Vistu ca i
midicinala u guvernu piddaccamora ni i passa, ni i
pigliamu, pinnuli, supposta, garzi, sciroppi, ci haju u
tinellu chinu. U sintissi ca a citropitina alivaru? A nâatru
tecchia levanu tutti cosi!â
Cummari Fanuzza: âA ci aggiri vidè a farimi scriviri qualche
cosa!â
Cummari Cruci: âRiturnannu a u discursu secunnu mia u figliu di
U scarparu e a figlia di lâappuntatu si nni fujnu!â
Cummari Fanuzza: âA ti pari ca finĂŹ ddocu? Ancora câè chi vidiri
E chi cundari!â
Cummari Cruci: âCummari Fanuzza comu dicinu chiddi di a
televisioni: -vi rimmannamu a prossima puntata!â
Cummari Fanuzza: âCummari ti salutu vaju a pinzu pi lâomu, ci
staju ennu a accattari tecchia di tabaccu!â
Cummari Cruci: âComu dici lâanticu: u viziu teni lâomu saziu! Ti
salutu la cummari ca è tardu!â E si nni vannu viceversa
dunni traseru.
QUINTU ATTU
Ambienti
U salottu di lâappuntatu.
Scena 1
(Giovanna, Teresa e Robertinu)
Robertinu è nnavanti a Giovanna e Teresa ca sunnu assettati nna u
salottu, cantannu: âGaribardi sutta un ponti chi tinniva
pumadora a valanza âun ci pisava Garibardi si laâŚâ
Teresa, si jsa di corpu e jttannu vuci: âZitto Robertino! âpo si
rivorgi a Giovanna- Gioca con bambini di strada e⌠si
impara queste parolacce sporche!â
Giovanna: âLa mia Letizia non mi duna questi pinzera!â
Teresa: âLo sai cosa mi hanno raccondato? Che hanno visto
Letizia passeggiare amorevolmente con un ragazzo!â
Giovanna: âA si? âsi metti ânpinzeru, mentri Teresa avi nâaria di
triunfu- E chi câè di mali? SarĂ stato un suo compagno,
un suo amico. âjsa a vuci- La gioventĂš si deve lasciare
libera!â.
Teresa cu ironia: âLibera e bella⌠Giovanna io vado.â
Giovanna: âAccussine presto?â
Teresa: âSi, devo passare dalla sarta per le misure, mi sto facendo
allestire un nuovo taljer che ho visto in una rivista
addosso alla principessa di Monaco, StefanĂŹ!â
Giovanna: âVai, come si dice: non è lâabito ca fa il monaco!â
Teresa: âRobertino saluta la signora Giovanna!â
Robertinu, sâavvicina annacannusi piglia un forti rispiru e
ancumincia a ricitare: âTicche ticche, ticche tĂ alla
scuola voglio andĂ âŚâ
Teresa: âRivuole recitare la poesia. Bravo! Continua!â
Robetinu, sempri annacannusi piglia natru ciatuni e continua:
âTicche ticche ticche tĂ alla scuola voglio andĂ ,
vaffanculo tu e me mĂ !â E scappa pi fora.
Scena 2
(Ditti menu Robertinu)
Teresa: âSi ti afferrò ti scravazzu!â
Giovanna: âChe ci voi fare, purceddi su!â
Teresa: âCiao Giovanna, fatti vedere!â
Giovanna: âCiao sicuro!â Mentri Teresa nesci Giuvanna si
vâassetta pinzirusa nna u salottu.
Scena 3
(Ditti menu Teresa e cu Letizia)
Letizia, arriva sorridenti e va pi vasari a Giuvanna: âCiao
mamma!â
Giuvanna a tali di malocchiu e comu sâavvicina a figlia pi vasalla
ci molla na tumpulata: âMâaddiri cu era chiddu ca era
ânzemmula cu tia tu e lu to santu vidè!â
Letizia chiangennu: âSi che te lo dico! Era Filippo! Il figlio del
signor don Totò! Il calzolaio! Io gli voglio tanto bene!â
Giuvanna si susi: âComu? Comu? Comu? Cu u figliu di u
scarparu? Atru ca calzolaio, chiamalu puru scarparuâŚ
E i me progetti? Di dariti quarcunu di bona famiglia, chi
sacciu un figliu di dutturi di avvocatu⌠te, macari di
maestru di scola o di semplici ânpiegatu⌠Mi tradisti!
Traditura!â
Letizia: âNon so perchĂŠ ce lâavete con il povero don Totò! Ma se
voi due non volete te lo dico veramente mi uccido!â
Giovanna: âE vâammazzati! -E Letizia scappa chiangennu.-
Filippo! Senza scoli, senza travagliu, senza⌠Ma
unnâè ca curri? -E sâallesti a jricci appressu- Dopu
qualche minutu rientranu Letizia chi si va lamentannu e
Giuvanna ca sospingi- Comu ti senti? Menu mali ca ti
rovesciassi! Tuttu u paccu si pigliĂ ! Disgraziata!
Assettati! Comu ti dicu vâammazzati e ti va avvileni veru?
Ma comâè sta gioventĂš dâora? Parlami arrissenerati ca
parlamu!â
Scena 4
(Ditti cu lâappuntatu)
Appuntatu, trionfanti: âGiuvĂ , u sa comu fini cu ddu surci?
Indovina?â
Giuvanna: âCarminĂš parla ca ca câè un surciâŚâ
Appuntatu: âU marasciallu si cridĂŹ ca u minacciare e fici arristari,
indovina a cu? Indovina?â
Giuvanna: âEeee! Indovina e indovinellu, parla si a parlari ca po ti
u fazzu ju âChi sĂ chi lo saââ
Appuntatu: âFici arristari a don Totò u scarparu! âArridennu
trionfanti. Letizia isĂ a vuci a chiangiri e Giuvanna
taljava u maritu ânsiccu. Chi câè? Chi avi Letizia?â
Giuvanna: âA tia ca ti piacinu lâindovinelli, da forza! Indovina?â
Appuntatu: âSi sintĂŹ mali?â
Giuvanna: âSâajva avvilinatu e u sa pirchĂŹ? Indovina? PirchĂŹ a
signorina avi u ragazzu e u sa cu è? Indovina? Dai
forza indovina?â
Appuntatu: âE giuvĂ âun mi fari stari âncapu i spini parla!â
Giuvanna: âSi è ânnamurata di Filippo! Lo sani chi è Filippo?
Indovina? U figliu di don Totò u scarparu!â
Appuntatu: âComu? No e poi no! Mancu si cala la terra!â
Giuvanna: âCarminĂš a pagljarola ormai pigliĂ focu u tettu! U vo
capiri ca sâajva ânmilinatu! E menu mali ca ci misi du
jta ânmucca e ci fici jttari tutti cosi!â
Appuntatu, si vâassetta abbannunannusi nni u divanu: âSemu
ânmezzu i pedi di vestii⌠Porca miseria⌠-Si susi-
Allura u vaju a libberu, e ci u dicu a u marasciallu ca fu
u scherzu miu! âUn haju atra strata!â
Giuvanna: âVatinni curri, vâarripara⌠Va fa stu trunzu di mala
figura! Curri!â
Appuntatu: âComu ti senti Letizia? U vidi pi tia quantu
nnâabbidiri?â E si nni vĂ .
Scena 5
(Ditti menu lâappuntatu)
Letizia: âMamma perchĂŠ se io gli voglio bene a Filippo non
dovrei? Lâamore che si sente non si può far finta di non
sentire!â
Giovanna: âMa chi sacciu comu arragiunati ora⌠Prima la nonna
mi dissi: -Chistu è to maritu!- E mi presentà ddu
trispu di to pĂ ! Ca prima era un trispu! Ora cu mia
addivintĂ signore e misi tecchia di panza! -Si senti
sunari u campanellu- Mu ca vâa rapu a portaâŚâ Si
susi e nesci.
Scena 6
(Ditti e Rusaria)
Rusaria, trasi: âCiao Letizia! SignĂš vinni pi chidicci un cunsigliu!â
Letizia: âCiaoâ
Giuvanna: âParla Rosaria, lo sani ca ti vogliu beneri!â
Rusaria: âMi chideru pi zita!â
Giuvanna: âE chi scoppiĂ nâepidimia! E cu è stu furtunatu?â
Rusaria cu a fungia: âA mia âun mi piaci, mi pari surduliddu e si
chicchia, no sempri ogni tantu, ântantu me patri e me
matri giĂ ci dissiru di si⌠Ora chi fazzu?â
Giuvanna: âMa si a tia âun ti piaci nenti. Ma cu è? Lu canusciu?â
Rusaria: âCertu signora Giovanna, è u figliu di u dutturi
Capicomè!â
Giuvanna, si susi ânfuriata: âVattinni! âUn ti vogliu vidiri chiĂš!
Via! Via!
Rusaria: âChi dissi? Ma chi fa lâaffinnivu?â
Giuvanna: âVia! Via! âe lâammutta pi spaddi fora- Via di sta casa,
fora!â
Letizia: âMa perchĂŠ mamma? PerchĂŠ tratti cosĂŹ Rosaria?â
Giuvanna: âFa silenziu! Di storia mâabbasta chidda to!â
Scena 7
(Ditti menu Rusaria e cu lâAppuntatu, don Totò e Filippu)
Appuntatu trasi: âPurtavu a don Totò e a so figliu⌠Trasiti!â
Don Totò: âCâè pirmissu? Ossequo signora! E ci duna a manu a
matri e figlia- Chistu è me figliu Filippo! âE ci duna a
mani a tutti du Filippu arridennusi cu Letizia-
Appuntatu: âCu don Totò ni chiaremu tutti cosi e vista a situazioni
u purrtavu intra pi fari felici sti picciotti, comu si
dici: ogni mali âun veni pi nociri!â
Giovanna: âDon Totò e a so signora?â
Don Totò: âChi voli chidda cu i picciliddi âun si po spustari ma
nun mancherĂ lâoccasioni!â
Filippu: âAppuntĂ , mi u duna u permessu dâassittarimi vicinu a so
figlia?â
Letizia: âVieni, Filippo! âE ci piglia la mani-
Appuntatu: âPermessu accurdatu, pi chiddu chi vali a parola dâi
granniâŚâ
Giuvanna: âNo! Ju dicu di no! Nni la poltrona allato!â Fulippu si
susi e va pi ubbidiri.
Appuntatu gridannu: âCa intra cumannu ju! Arresta assittatu!â
Fulippu piglia arrè postu!
Giuvanna: âCarminĂš âun jsari a vuci, pirchĂŹ quannu po semu suli u sa comu ti finisci⌠Ma chi è sta manata russa chi ci ha nni a facci?â
Appuntatu, murtificatu: âNenti u marasciallu⌠po parlamu.â
Giuvanna: âDon Totò, i picciotti si vonnu, e chistu è chiaru! A so
etĂ lâamuri sboccia comu un jardinu a maju. Ma sti
picciotti na vota ca si maritanu nni a pignata ca vuddi
chi ci hannu a calari amuri?â
Don Totò: âSignĂš lei fa un discursu sanu. U rimediu si po truvari.
Jddu u misteri lâavi è jè puru bravu. Allargami lu
laboratoriu e travagliamu tutti du!â
Appuntatu: âChiamamulu scarpariaâŚâ
Don Totò: âEâ laburatoriu!â
Giuvanna: âE chi fa ci nesci a jurnata?â
Don Totò: âCertu! Facennu pagari: parrini, pruvissura, duttura
cappiddazzi e carrabinera, ci nesci a jurnata!â
Giuvanna: âMe figlia, muglieri di uno scarparu⌠âUn sacciu mancu comu spiegallu a me famigliaâŚâ
Appuntatu: âA to famiglia⌠-Si vota cu don Totò- Me muglieri e
di famiglia reali⌠So pà e re e so ma regina di u so
paisi!â
Giuvanna: âCarminĂš sguazzati a vucca di menu!â
Fulippu, si susi cu u jtu isatu: â Pozzu parlari?â
Don Totò: âZittiti!â
Appuntatu: âDon Totò, ama essiri realisti, ma si riesci a mala
appena la so jurnata? Ora i scarpi novi âun costanu
chiĂš comu na votaâŚâ
Filippu si susi arrè cu u jtu isatu: âMi faciti parlari?â
Don Totò: âZittiti!â
Giovanna: âFacemulu parlari⌠Parla!â
Filippu: âMentri era surdatu, fici a dumanna pi poliziottu, fici puru
a visita e na simana narrè mâarrivĂ a risposta e fra un
misi a partiri! Ma scusari papĂ , ma âun haiu avutu
curaggiu a diritillu!â
Don Totò: âAccussĂŹ mâabbannuni? Allura mâa tradutu a li
spaddi?â
Giuvanna: âDon Totò ma chi dici? I picciotti si sannu fari a
strata⌠Bravu FifĂŹ, tu sarai un buon appuntatuâŚâ
Appuntatu: âPulizia? E pirchĂŹ no carrabinera?â
Filippu: âPirchĂŹ liggivu a stazioni chiddu pi arrolarisi nni a pulizia
e fici dumanna.â
Appuntatu: âE chi aviri un jennuru puliziottu? Meglio scarparu!â
Giuvanna: âCarrabinera, puliziottu⌠u vintisetti cunta!â
Fine
Siculiana, 21 dicembre 1976
LA MOGLIE DELLâAPPUNTATU
IN SCENA
La Compagnia teatrale Jobel il 24 marzo del 2001
La mette in scena nel teatro del Centro Sociale
Di Siculiana riscuotendo un grande successo di pubblico
Grazie alla bravura degli attori scenografi e regia.
martedĂŹ, 18 gennaio 2005
LA MAGARIA
Farsa in tre atti e nove scene in siciliano.
Di
Alphonse DORIA
Personaggi in ordine dâapparizione.
Atto Primo
Scena Prima
1 Mariella - fidanzata di Calogerino;
2 Agata â mamma di Mariella;
3 Calogerino;
4 Signora Maria â condomina;
Scena Seconda
5 Il medico curante;
6 Assunta â mamma di Calogerino;
7 Gerlando â padre di Calogerino;
8 Signor Pino â un creditore;
Scena Terza
9 Sarina â la bottegaia;
10 Teresa â condomina;
11 Pierino â figlio di Sarina;
12 13 14 15 quattro comparse;
Atto Secondo
Scena quarta
16 Totu â marito di Agata;
17 Giovanni â marito di Teresa;
18 Catia â figlia della signora Maria;
19 Fonzio â figlio della signora Maria;
20 Appuntato Pinzetta â condomino;
21 Fina â figlia dâAssunta;
22 Sonia â figlia dâAssunta;
Scena Quinta
22 Concettina â la magara;
23 Sarbaturi Girilli â lo spirito guida;
Scena Sesta
24 Alessandra â seconda fidanzata di Calogerino;
25 Primo poliziotto;
26 Secondo poliziotto;
Atto Terzo
Scena Settima
27 Il commissario â padre di Alessandra;
Scena Ottava
28 Don Vincenzo â sacrestano;
29 Don Giuseppe â parroco;
30 Antonio â chierichetto;
Scena Nona
31 Un cameriere;
32 Un cuoco.
ATTO PRIMO
Scena prima
Ambiente borghese inscena il soggiorno della famiglia Giordano, dove la madre lavora con la lana, la figlia si ci accosta.
Mariella:- MamĂ , lâha vistu Calogerinu comu è stranu?
Agata: - Mariè, vidica quannu ti mungiva comu na crapa peggio era, ca uâ putiva mancu iri a pisciari, pirchĂŹ poâ âu sapiva comu vi vinia a truvari.
Mariella, piangendo: - Ora ca veni lu vidi ca mi duna na vasata comu si fussimu frati e soru.
Agata: - A tâavi a tirari li gudedda cu na sucataâŚ
Mariella, continuando a piangere: -Tu nun capisci nenti! Forsi nun mi voli cchiÚ⌠e tu ci arridi supra.
Agata: - Si vi lassu tecchia suli atru chi frati e soruâŚ
Mariella: - Na vota mamà , na vota mamà . Ora⌠mancu mi tocca! (Continua a piangere con piÚ impeto).
Agata, abbracciandola affettuosamente: - âU chiangiri Mariè, âu chiangiri la matri. (Con tono convingente) Vo vidiri ca ora ca veni e vi lassu suli mi rumpiti lu divanu?
Mariella: - MammĂŹ, mancu mi tocca!
Suona il campanello
Agata, mentre si accinge ad aprire la porta, Mariella si asciuga le lacrime.
Agata: - U vidi chi è puntuali? Ti preoccupu pi nenti, pezza di babba! Trasi CalogerÏ
Calogerino, camminando e parlando affemminato: - Buongiorno MamĂ , ciao Mariella(baciandola in fronte. Poi si siede nel divano con distacco da Mariella e con atteggiamenti femminili).
Mariella si alza e corre verso la madre rimettendosi a piangere forte.
Agata: - Mariè,. âun ti scuraggiri, vâassettaticci allato, ti dicu!
Mariella, sedendosi accanto a Calogerino che sorride in imbarazzo: - Chi ha fattu oj CalogerĂŹ?
Agata: Picciuttè, quantu arrivu a la putia, senno lu papà stasera mancia gargi, mi raccumannu a perdiri tecchia di tempu, stati cueti.
CosĂŹ Agata esce di scena e va via.
Mariella, accostandosi a Calogerino, sensuale e passionale: - Vasami, CalogerÏ vasami! Fammi tuttu chiddu ca vò⌠(Afferrandolo vogliosa con tutte e due le mani ai lati del petto).
Calogerino, sorridendo imbarazzato liberandosi dallâabbraccio: - Mariè⌠Mariè⌠finiscila ca mi tichii.
Mariella, lascia stare la presa e ricomincia a piangere: - Tu âu mi vò beniri cchiĂš! PirchĂŹ nun lu confessi ca nun mi vò beniri cchiĂš?
Calogerino, intenerito dal painto le carezza la testa:- No, Mariella, nun chiangiri, ju ti vogliu beniri, sulu ca pi ora nun mi và ⌠Parlami di la biancheria⌠Ci su tanti cosi belli pi dâaccamora!
Mariella, tirando un sospiro: - Va bè, (con tono cadenzato) parlamu di la biancheriaâŚ
Calogerino: - Bellu è, ddu copri lettu dâorganza, mi piaciunu kiossĂ di ciuriddi russi nichi nichi.
Mairella, incalzando: - E âun ha vistu li mutantini niguri comu si usanu ora⌠E po misi su tutta natra cosa⌠Mi li vaju a mettiri e ti li fazzu vidiri.
Calogerino, allarmato: - No! NO! Unni vĂ ? Pi cortesia, lassa perdiri, mi fannu sensu, matra vota.
Mariella: - Chi câè CalogerĂŹ? Chi câè? Dimillu a mia.
Calogerino: - Nenti⌠Nenti⌠Sulu ca mi sentu tecchia stranu.
Mariella: - Comu stranu?
Calogerino: - Prima fotoromanzi âunni liggiva, ora prima dâaddummiscirimi mi lâha leggiri. E po mi piaci lâattori Francu Gasparri e certi voti mi lu sonnu.
Mariella: - E chi câè di mali? Ju vidè li leggiu li fotoromanzi, e a mmia vidè mi mia piaci Francu Gasparri.
Calogerino: - E ddocu cadi lu sceccu
Mariella: - E chi vò diri?
Agata, entrando in scena: -E bravi li picciotti, chi sunnu cuetiâŚ
Calogerino, alzandosi: - Mi nni vaju, a jri dâintra ca câè papĂ ca si senti mali, la mamĂ aspettava lu dutturi vaju a bidiri sâarrivĂ .
Agata: - Mi dispiaci CalogerĂŹ. Comu mai ddu gran toru di to pĂ si senti mali?
Calogerinu: - Pi mmia è mali di molu!
Mariella: - Chi mali è?
Agata: - Lagnusia, lagnusia, Mariè!
Calogerino, baciandola appena nella guancia: - Ciao Mariella, buongiorno mamĂ . ( CosĂŹ esce dalla scena mentre Mariella lâaccompagna)
Mariella, rientrando piangendo: - Quannu prima lâaccumpagnava a la porta mâaggarrava e mi sprimicva tutta, ora (imitando il gesto con la mano) mi dissi:âBai, baiâ E sinni jĂŹ
Agata, mettendosi le mani ai fianchi: - Bagascia, arragiuni ajva la signora Maria ca era na vastasaria ogni sira! E lâocchiello a la so porta pariva un cinema a luci rossa.
Mariella: - MamĂ Calogerinu u mi voli kiĂš e tu pensi a la signora Maria:
Si sente il campanello e Mariella va ad aprire, entra in scena la signora Maria: - Scusati si disturbu, Signora Agata, staju facennu tecchia di brodu di pisci e mi manca lu pitrusinu si mi lo po favuriri
Agata: - Mariè, va piagliaccillu, signora Maria di parti a lâatra, quannu si po favuririâŚ
Signora Maria: - Grazi, âu pozzu dubitari. Ma chiè? Chi succidĂŹ? Si sparteru li picciotti?
Agata, risentita: - No! Chi su sti cosi? PirchĂŹ stati dicennu chistu?
Signora Maria: - Mi detti sti âmprissioni.
Mariella, agitandosi e alterando la voce: - Signora Maria, pircchĂŹ âu pensa a dda bagascia di so figlia ca unu nni lassa e centu nni piglia, mmeci di talari li cazzi dâautri!
Sig.Maria, urlando: - E chièe? Chi ti muzzicaru mezzu i jammi? Ddâaddeva di me figlia⌠quantu ânfamitĂ !
Mariella: - Addeva? Ci mittissi lu jtu mucca e vidica ci lu stedda. E si voli sapiri nautra cosa a ddâaddeva di so figlia ci trasi uâ camiu e rimorchiu!
Agata, mollando un ceffone a Mariella: - Basta! Vastasa! Vatinni dda intra! Curri!(Mariella scappa via) Scusassi signora MarÏ, la picciotta è agitata.
Signora Maria: - Signora Agata carmassi a so figlia cu li pirsuni per beni âu si parla accussĂŹ.
Agata: - Pui ddâaccamora pi la picciotta è uâ momentu particolari, lâhavi a scusari.
Signora Maria: - Ma chi scusari e scusari, si Calogerinu âu ci lu spurcunia kiĂš âun câè bisognu ca sa scutta cu autriâŚ
Agata, arrabbiandosi:- Signora MarĂŹ, a lu sapi ca sta parlannu kiossĂ du duviri?
Signora Maria: - Eâ meglio ca mmi nni vaju, pirchĂŹ po âun sacciu comu po finiri.
Agata: - Ed è meglio ca si fa la strata prima ca mi po scappari la pacenzia.
(CosĂŹ la signora Maria va via.)
Agata, rivolgendosi al pubblico: - E pariva na signora⌠ma sutta la pelliccia câè la troja.
Tela
Scena Seconda
Vi si rappresenta lâingresso del soggiorno della famiglia Piazza. Sul divano câè Gerlando il padre di Calogerino, il dottore lo sta visitando e Assunta la madre di Calogerino in piedi.
IL DOTT.: -Sign.Piazza tiri un sospiro, (mentre parlando a petto nudo respira il dottore con il suo strumento ascolta )respiri respiriâŚ(facendo una smorfia come dire:âniente da fareâ)
ASSUNTA: -DuttĂš âu mi dicissi ca è veru malatu?
IL DOTT.:- Ma quali malatu , sta bene , forsi è un poâ stancu eccoâŚ.
ASSUNTA.:Duttu e si avi na simana ca âun travaglia, è stancu di jucari a li carti cu lâamici.
IL DOTT.:- Va bene, io vado.
ASSUNTA.:Aspittassi, duttĂš ci va pigliu u vacili cu lu spirdu ,(cosĂŹ va e dopo un poâritorna con un bacile e una bottiglia di alcol) Si lavassi li mani(cosi il dottore si lava le mani)Si vidi Gerlaâ ca unna nenti, ringraziannu lu signuri e a San Calogeru.
GERLANDO.:Si, âunnâhaiu nenti,duttĂš ju mi sentu mali.
IL DOTT.:Eâlei stassi comudu,quali preoccupazioni avi?
GERLANDO:DuttÚ si mori! è veru ca si mori?
IL DOTT.:Arrivederci a presto.(Eâ cosi esce di scena salutato dalla famiglia)
ASSUNTA.:Tu âunn aviri preoccupazioni, lâaviri tutti iu, cu tri figli fimmini di maritari. Biancheria, robbi, scarpiâŚ..
GERLANDO.:AccuminciĂ lu rusariu.AhâŚahâŚah..Mi sentu mali!
CALOGERINO: -Iu vaiu.
ASSUNTA: -Certu tu tinni vaâŚti scotoli lâacqua dillâali e tinni va.
CALOGERINO: -Mamà chi bbò di mia.
ASSUNTA: -Eâchi a vuliri.
CALOGERINO: -Ciao,ciao.(e va via)
GERLANDO: -Lu sintissi comu parla?
ASSUNTA: -Comu parla?
GERLANDO:Pari na fimmina!
ASSUNTA: -No, è ca lu carusu è mezzu a la societaâ è si vĂ raffinannu. Lâatra vota mi firmĂ Agata e mi dissi di maritalli a li carusi ca âun ci poâ abbadari chiuâ
GERLANDO:E maritamuli, so maritu nâavi a fari dari li casi popolari, idda avi giaâpriparatu lâappartamentu pi so figlia, ci avi fina li tappeti persi.
ASSUNTA: -Si persi, comu a tia. Persiani!persiani!
GERLANDO: -Persiani, e unni su li finestri?Allura pò essiri ca su di la stessa marca.Calogerino si âmbila comu lu vermi nni lu tumazzu. (Intanto si sente suonare il campanello)
ASSUNTA: -GerlĂ quannu tâava finiri stu malu di molu? Ti voâ susiri è ti nni vâ a travagliari? O lâama fari finuta?
GERLANDO: - Facemula finuta!(Intanto il campanello continua a suonare con piuâ insistenza)
ASSUNTA: -Arrivo,arrivo.(e cambia subito tono)Chi è signor Pino,di sti parti?Trasissi, trasissi.(cosi entra Pino e Assunta in scena)
PINO: - Signora sono venuto per quella cambiale che non ha pagato due mesi faâ.
ASSUNTA: -E lâaltra vota avia vinutu puru pi ssa cambiali?
PINO: sĂŹ, ma ancora non lâha pagatu.
ASSUNTA: - Signor Pino a chi fa, nnu lu vidi me maritu? Semu mezzu lu focu.Lu dutturi mi dissi di fallu visitari di lu specialista picchi lu casu è gravi⌠San Calogiru mâabbannunĂ ! Signor Pino comu facemu a pagari, ava aviri un attimu di bontaâ ca comu Calogerino piglia lu stipendiu ci la pagamu.
PINO: -Signora Assunta anche lâaltra volta mi ha detto la stessa cosa.
ASSUNTA: -E chi voli fari era carnevali, chi fa âunnâaviva accattari tecchia di sasizza e un pocu di vinu? Oppuru pi latri era festa e pi natri nenti?
PINO:- Senta,aspetto fino a giorno trenta e dopodiccheâ la dò allâavvocato
ASSUNTA: -Lei nun si preoccupassi ca prima di giorno trenta lâavi pagata.
GERLANDO: -Ai!Ai!Ai!Aiaaa.(Gettando un gran spernacchio)
ASSUNTA: -GerlĂ âun lu vidi ca staiu parlannu? (Cambiando tono) Chi boli fari è malatu, lâavi a scusari! .PINO: -No e di chi?
ASSUNTA: -Unnu sinti?Du gran bottu.
PINO: -Va bene signora arrivederci.
ASSUNTA: -Signor Pino vada tranquillo.Buongiorno. (CosĂŹ il signor Pino va via)
GERLANDO: -Ci vuliva un corpu di lu me cannuni pi fallu scappari.
ASSUNTA: -GerlĂ a vo finiri di fari sta commedia? E ti susiâŚVatinni a travagliari.
GERLANDO: -A ora è tardu AssuntĂŹ âu mi cridi mai, mu nesciu pi nun taliariti sta facci annirbata chi ha.
ASSUNTA: -Vatinni prima ca cu naâ scarpa ti spaccu la testa e ti fazzu curari pi dda veru.
GERLANDO: -( Alzandosi dal letto e aggiustandosi le brache) Ora va, facci ammurbata si!|
ASSUNTA: -Quannu era picciotta facci ammurbata âun câera , a?
GERLANDO: -Ma si mi trasissi intra, ju era ancora carusu, e cudduriunati paddiddati e vinu e mâaccattassivu.
ASSUNTA:(Tirandosi una scarpa la tira addosso a Gerlando) Gerlaâ lâurtimu bicchirinu âu ci vuliva.
GERLANDO: -Stasira âu mâaspittari.
ASSUNTA: -E va aggiuccati mezzu li minni di to ma.
GERLANDO: -Tu a mama mia nu mi la tocchi capissi Assunti? Se no ti fazzu li gargi a muffulettu.
ASSUNTA: -E cu ti la tocca. A mama mia u dicia sembriâ sta attenta ca ti metti lu cannolu intra e lâacqua foraâ.
GERLANDO: -To matri ogni vota ca parlava faciva debbitu.
ASSUNTA: -E to matri?Ca cu li cabiali sâaccatta salottu stanza di lettu e saluni?
GERLANDO: -A mamĂ mia lâha pagatu. To mĂ fina lu tabbutu di so maritu si pigliĂ a cambiali
ASSUNTA: -GerlĂ , vatinni prima ca fazzu cosi ca âunnâhaiu fattu, vatinni!
GERLANDO: -Si mi cercanu sugnu a lu bar. Ciao Assuntina, lu morbu ti scula da tutti li parti.
ASSUNTINA:(Si toglie lâaltra scarpa e la tira,mentre Gerlando la schiva chiudendo la porta). Vastasu!Vatinni!
SCENA TERZA
Si apre in una bottega alimentare.Un ambiente con molto disordine e qualche scaffale con casse di verdura. Comunque è una specie emporio dove si vende tutto, dal giornale al tabacco, ai colori alla verdura.I personaggi in scena sono la bottegaia Sarina e la Sig.Maria.
SIG.MARIA: -Sariâ mâallesti ca a jri a cucinari?
SARINA:- Sâu mi dici chi boâ?
SIG.MARIA: -Si tâu dissi ,triccentu grammi di cascavaddu. A la sĂ lâurtima?
SARINA: -Chi è Mariâ? parla!Parla ca ti sentu.
SIG.MARIA: -Câè ciauru di ruttura ni dda famiglia persa.
SARINA:- Chi è? la ruppi cu Mariella ddu mascaratu di Calogerinu?
SIG.MARIA: -No si stannuâŚ(viene interrotta dallâentrata di Teresa âla superbaâ)
TERESA:-Buongiorno(questo personaggio anche se proviene dal bassissimo ceto si vuole sentire una signora nata e allora entra di prima mattina impellicciata).
SARINA: -A chi è? Comu ma di sti parti?
TERESA: -Mi stoffava andare nel centro, e haio venuto quine.
SARINA: -Tereâ, mancu si cadissiru buttani impellicciati di prima matina
TERESA: -Per chisto non voglio venire quine, perchè sine volgare.
SARINA: -Cala cummĂ , cala.
TERESA: -Buongiorno signora Maria, come va?
SIG.MARIA: -Buongiorno Teresa.
TERESA: - Li ziti di âmbacci, comu stanno?
SIG.MARIA: -Crisi câè, crisi.
TERESA: -E io saccio il motivo.
SIG.MARIA&SARINA, insieme esclamano: -Parla Tereâ,parla!
TERESA: -Minni devo iri, non haio tempo.
SARINA:Tereâci lâha lu tempu pi fari lu cuntu?
TERESA: -Percioâ u sapiti ca me maritu pi jri a travagliari avi a passari pi lu viali? Ora, recentemente, si fici na passiata a la villa.
SARINA: -Nuccentementi.
TERESA: -A continuari?
SARINA: -Tuttu gricchi semu.
TERESA: -U sapiti a cu vitti?Vitti a Calogerinu ânsemmula cu na brunetta simpatica, assettati ni na panchina
SIG.MARIA: -E chi câè di mali, putia essiri nâamica
TERESA: -A nâamica ci poâ mettiri li mani mezzu li gammi ca pariva ca circava quarcosa ca persi? Me maritu mi dissi ca comu eranu aggarrati mancu sinnâaddunaru ca li taliava.
SARINA:-Vidi, vidi.
SIG.MARIA: -A pi chistu quannu vĂ ni Mariella âun ci veni mancu la voglia di talialla.
TEERSA : -Sariâmi devo prendere un coppo di sale, ca mi eni finuto.
SARINA: -(Prendendo il pacco di sale e dandolo a Teresa)Teâ Teresiâscrivu aa?
TERESA: -Buona giornata, a si ci su novitaâ facitimillu sapere (cosĂŹ Teresa esce dalla scena)
SARINA: -Signora Mariâ u vidi quannu avi sordi, va fa la spisa a lu supermercatu , quannuâunnâavi veni a tingiri nni mia.
SIG.MARIA: -Peroâ Sariâ, stavota ni detti nâinformazioni potenti
SARINA:Allura è assodatu ca Calogerinu ci fa li corna a Mariella.
Entra in scena Pierino il figlio di Sarina, è sui diciotto anni,abbastanza vivace e strafottente, vestito in maniera sportiva e stravagante
PIERINO: -Ma sempri sparlati?
SARINA : -Chistu e natru disonestu comu a Calogerinu.
PIERINO: -Calogerinu?Lâhata chiamari Lella, so ma ci po priparari a biancheria.
SIG.MARIA: -Ma chi dici Pieriâ? Chiddu zitu è, ci fa li corna prima di maritarisi a Mariella.
PIERINO: -Si! Cu qualche travestituâŚ
SARINA:-Ma chi ha Pieriâ? Chi ti nisci lu senzu?
PIERINO: -Ma quali senzu?Frosciu è, frusciazzu arragiatu.Assira lu vitti a lu viali cu lâocchi truccati, la borsetta e comu vitti a mia pari ca sâammucciaâ, anzi mi salutĂ .âCiao Pierino, ti presento le mie amiche, Luluâe Taniaâ(atteggiandosi).E iu arristavu sbuciatu stu frusciazzu chi sâannacava di cca e di dda. Quannu po emu di iddi.âAndiamo Lella,andiamo, ciao Pierino maschio bello!âA mmia maschio bello. Menti mi dicia âpoviru Calogerinu, accussi addivintaâ frosciu?âEâmi tuccaiu dda mezzu.
SARINA: -Ma chi su sti vastasati nâavanzi a signora Maria.
PIERINO: -A quali vastasati ca su cosi veru, vi salutu fimmini (facendo il segno con il pollice alzato)Hello,hello.(ed esce dalla scena scontrandosi con una cassa di verdura
SARINA: -Voli fari comu fannu ni la tilivisioni, a cu ama cridiri?.
SIG.MARIA:-Peggio du giallu televisivu chistu èâŚ
SARINA: -O lâunu o lâatru, la cosa è brutta pi dda povera Mariella.
SIG.MARIA: -âPovera Mariellaâ, na vipera è, e chistu è lu Signuri accussi ci fa attuppari la vucca, e nu parla assĂ .
SARINA: -Chi è ca ti cumina Sign.Maria?
SIG.MARIA: -Mi voli diri ca ma figlia è na burdillaria.(Mentre lei è appoggiata al bancone, da le spalle allâentrata, entra Mariella)A ghittari vuci comu na pazza. Eâburdillaria è idda ca ogni bota ca si nni jva Calogerino nnavanzi la porta di so ma ni cuminava chiossĂ di na cani(intanto Sarina fa gesti per farla smettere) Ora ca Calogerinu o addivintĂ fimmina o si la spassa mittennuci li corna, ci haiu piaciri e ci godu.
MARIELLA: -Gran pezza di buttana a picchĂŹ âun ti va pulizii lâagnuna ca ti fetinu mmeci di sparlari a li cristiani ca si fannu li fatti soâ(cosiâ la prende per i capelli )Ti levu di mezzu!
SARINA:Finiscila! Finitila! (E anche la Sign.Maria prende per i capelli Mariella)
SIGN.MARIA: -O ti carmi o tâammazzu,lassami iri ,cani arraggiata.Cosiâentrano altre persone e le dividono)
MARIELLA: -Ora âun ti permettiri chiuâ di diri mpamitaâsempri supra lu me zitu ca ti sdisolu.
SIG.MARIA: -Cca câè Sarina, si chisti âun sunnu cosi ca sappimu stamatina o mi lâammintavu ju?
SARINA: -Veru è, e cu la dissi sunnu pirsuni attendibbili.
MARIELLA: -Eâ iu vogliu fari facci provi(nel mentre entra Agata).
AGATA: -Chi è bella mia, chi fu?Mi dissiru ca ti stavano ammazzannu.
SIG.MARIA:Cu la stava ammazzannu ca mi sbinnĂ ?
AGATA:Bagascia!(ed inizia di nuovo la zuffa,afferrando alla Sig.Maria)Ti spaccu la fissa cu li me mani.(Questa scena finisce cosiâ violentemente fracassando la bottega di Sarina)
ATTO SECONDO
SCENA QUARTA
Come scenario è abbastanza semplice: i personaggi seduti,nelle sedie a ferro di cavallo vi sono seduti da sinistra verso destra :Agata,Totu, Mariella, Teresa, Giovanni, la Sig.Maria, Catia,Fonzio, lâAppuntato P.S., Sarina;Pierino,Assunta,Gerlando,Fina, Sonia,e Calogerino seduto nella sedia al centro.
Câè un gran vocio. Quando si alza lâAppuntato imponendo il silenzio.
LâAPPUNTATO: -Signori,vi prego unâattimo di silenzio,voglio fare luce a questo fatto ângrascioso.(cosiâcè un poâ di silenzio)Sign.Agata câè lâha qualche campana?
AGATA: -Mariella va pigliacci dda campana a lâAppuntato, (cosĂŹ Mariella si alza e passa davanti a Calogerinu)
MARIELLA: -PorcuâŚ
LâAPPUNTATO:Come si sono svolgiuti i fatti.
TOTU: -Appuntaâ parlassi in sicilianu ca ci faâ cchiuâ figura.
LâAPPUNTATO: -Va beâ parlamu in sicilianu accussiâ capiti tutti cosiâŚ.(intanto arriva Mariella con la campana da mucca)
MARIELLA: -Tinissi Appuntaâ.
LâAPPUNTATO: -Grazie Mariella (iniziano di nuovo a vociare cosiâ lâAppuntato suona la campana che ovviamente funziona e li faâ stare in silenzio) Oh! Finalmente.Percioâ la prima a parlare ava essiri Mariella. Alzati.Come lâha truvatu ni lâurtimi jorna a Calogerinu?
MARIELLA: -Friddu cu mia.
LâAPPUNTATO: -In che cosa friddu?
MARIELLA: -Nun mi vasa cchiuâ comu prima .
PIERINU: -Certu dopu ca addivintaâ frosciu!
GIOVANNI: -Atru chi frosciu dopu ca è stancu di la brunetta, cu Mariella âunnâavi cchiuâ voglia.
LâAPPUNTATO: -(Incomincia di nuovo il vocio)Vuliti fari silenziu? O va fari nesciri di lâaula?
AGATA: -Ma quali aula è? Chistu u me soggiornu è?
LâAPPUNTATO: -E pozzu diri vi fazzu nesciri di lu soggiornu di la Sig.Agata?
TOTU:- Giustu è mugliè, accussi si diciâŚ
LâAPPUNTATO: -Percioâ MariellaâŚcomu ti vasava prima?
LA SIG.MARIA: -E chissuâ cosi ca si ponnu diri, appuntaâ?
LâAPPUNTATO: -Lei facissi silenziu, cambio la domanda,comu ti vasava dopu?
MARTELLA: -Na vasata in frunti comu un frati e na soru.
GERLANDO: -A li me tempi distnti mancu nnâaivamu a taliari.
TOTU: -E a setti misi nascĂŹ Calogerinu, tutti cosi si sannu GerlĂ .
ASSUNTA: -Parto prematuru fuââŚ.
TOTU: -E pisĂ quattru chila e ducentu.
LâAPPUNTATO: -Non cerne cul fattu, Mariella ti poâ assittari, capemu ca Calogerinu ni lâurtimi tempi si mantinia cchiuâ friddu.
SIG.MARIA: -E di chistu ni pozzu dari prova ca prima quannu si salutavano ni la porta parivanu na tv privata e li me figli si sciarriavanu pi talialli, poâ paria ca nun trasmittivanu cchiuâ.
LâAPPUNTATO: -Lei Sig.Maria , lei ca voli parlari,Picchiâ si sciarriaru ni Sarina cu Mariella?
SIG.MARIA: Aviva saputu ca Calogerinu la tradiva, poâ ca era addivintatu frosciu, e parlava a Sarina di li fatti e dava lu culu a la porta.
LâAPPUNTATO: -Moderamu li termini ca ci su carusi.
SIGN.MARIA: -Li spaddi, appuntu va beâ? Quannu trasĂŹ sta furia di Mariella cha mâaccirrĂ pi li capiddi.
LâAPPUNTATO: -Cu ci lu dissi ca Calogerinu tradiva a Mariella?
SIGN.MARIA: -Teresa la superba.
TERESA: -Superba ci si tuâ e la to famiglia.
LâAPPUNTATO: -Percioâ sign.Teresa comâè lu fattu?
TERESA: -Percione me maritu e testimoni culari
LâAPPUNTATO: -Allura facemu parlari a so maritu.
GIOVANNI: - Na simana fa, lu vitti aggarratu cu na brunetta. Aiva na mani mezzu i cosci comu si circava qualche cosa e una mezzu i minni.(a questo punto Mariella inizia a piangere e inizia il vocio, lâappuntato suona la campana a tutto sfiato)
LâAPPUNTATO:-Mi stati facennu sudari. Capemu la cosa.(Fonzio si alza per andare)
SIGN.MARIA: -Unni sta jennu?
FONZIU: -A gabinettu.
CATIA: -Pi ghiri a fari cosi tintiâŚ
LâAPPUNTATO: -Siti troppu vastasi, continuamuâŚ
SIGN.MARIA: -Poi Pierinu mi dissi ca e frosciu.
LâAPPUNTATO: -Pierinu parla tu.
PIERINU: -Lu vitti mezzu lu viali cu ddu frosci di fama e era truccatu cu na borsetta tuttu ca sâannacava
LâAPPUNTATO: -Calogerinu tu ca si imputatu quali è la veritaâ di chisti du?
CALOGERINU: -Chi ni sacciu appuntĂ mi stati mortificannu.
ASSUNTA: -Me figliu frosciu nun câè ca avi na cosa tanta(facendo il gesto con il braccio).
PIERINO: -Si, S.S.P.P. cioè ca servi sulu pi pisciari.
LâAPPUNTATO: -Non câè niente di mortificante a diri tutta la veritaâ nientâaltro ca la veritaâ.
CALOGERINU: -E Va bene ,sugnu frosciu(e cosiâ si mette a piangere)
LâAPPUNTATO: -Ma comu ci addivintassi? Parla?
CALOGERINU: -Fu lâurtimu cafeâ ca mi pigliavu cca dâintra,di tannu in pò nun sintia cchiuâ nenti.
MARIELLA: -MamĂ ti lu dicia ca âun ci vuliva cchiuâ filtru dâamuri ca era troppu nnâamuratu di mia.
AGATA: -Chi dici babba.
LâAPPUNTATU: -Comâè, comâè la cosa?Câammmiscassi na lu cafè na magaria ca ci fici lâeffettu cuntrariu.(Gran baccano tra tutti. LâAppuntato suona la campana)
GIOVANNI: -E dda brunetta?
CALOGERINU: -Chiddu omu era.
GIOVANNI : -Pariva na fimmina.
ASSUNTA: -A me figliu comu lu rovinassivu lâata sarbari seno vi fazzu na virgogna!
MARiELLA: -Lâama sarbari mamĂ .
LâAPPUNTATO: -E allora stanno accussi li cosi,si porta ni Cuncetta e si vidi la soluzioni che câè da pigliari.
ASSUNTA: -E la magara la pagami mitaâ lâunu.
AGATA: -Pinzamu a sarballu ca poâ si vidi pi li sordi.
LâAPPUNTATO: -(suonando la campana)Lâudienza è chiusa.
SCENA QUINTA
Questa è una delle scene portanti. Siamo nello studio della magara Cuncittina. Vi è un tavolo a tre piedi in centro, un lettino, delle sedie e tante cose appese come foto di vecchi barbuti, santi, piedi di bue, lumini accesi, candelabra, uccelli imbalsamati e cose varie.
CUNCITTINA: -Prego accomodatevi na lu me studiu.(cosiâentrano Gerlando,Assunta,Agata,Totu e Calogerinu.)
GERLANDO: -Pari un magazinu di minchiati!
CUNCITTINA: -Si si miscredenti vidi si ti ni pò iri subitu fora!
ASSUNTA: -Sempri lu stessu si? âunâha pena pi to figliu?
CALOGERINO: -I sugnu miscredenti e miânni vaiu!(è va per uscire fuori, ma lo prendono.)
ASSUNTA: -Unni va?Moviti cca.
CALOGERINO: -Mi cunzavu pi li festi.
CUNCITTINA: -Assittamuni ni lu tavulinu, ca parlamu cu Sarbaturi Girilli.
ASSUNTA: -Cu è Sarbaturi Girilli?
CUNCITTINA: -Lu spiritu ca mi consiglia e mâaiuta.
AGATA: -Allistemuni, videmu câamaffari. (CosĂŹ si siedono e fanno la catena)
ASSUNTA: -GerlĂ âun ti puliziari lâugha cu li me.
CUNCITTINA: -Silenziu ca ni mittemu in comunicazioni.
TOTU: -A chi è? Chi semu in televisioni?
CONCITTINA: -(Un poâ seccata)A ora âun ci ama rumpiri li maracas? Se no nini emu e lassamu perdiri.
AGATA: -Totò, silenziu!
CUNCITTINA: -Ata fari silenziu cchiuâassolutu! (Il silenzio cosiâsi realizza)Sarbaturi Girilli se ci sei batti un colpo.(Dopo un poâ di silenzio si sente un lamento maschile, come se sta per fare uno sforzo fisico. CONCITTINA:Sarbaturi sei tu? (ancora lo stesso lamento) Sarbaturi Grilli, se sei tu batti un colpo SARBATURI: -(Con una voce amplificata che dia la senzazione dellâaldilĂ )E bonu, bonu CuncittĂŹ unnâiluvidi ca era occupatu? CONCITTINA: -Scusa, ma chi bbo sâava travagliari. (cosĂŹ si sente tirare la catena dellâacqua del cesso)
CONCITTINA: -Scusa SarbatĂš ora capivu.
SARBATURI: -Finalmenti lu capissi, Sarbaturi se ci sei batti un colpo. Comu lâaviva a battiri?
GERLANDO: -La puzza fina cca arrivĂ âŚa chi vi dunanu a mangiari? Zzu SarbatĂš.
SARBATURI: -A chi boâ,semu a lu purgatoriu.E San Pellegrinu sa chi ci misi stavota, e iu addivintavu stiticu.
CONCITTINA: -Sarbaturi Girilli mi devi dire come dobbiamo fare con Calogerinu ca nun ci piacinu cchiuâ li fimmini.
SARBATURI: -Cuncitti picchĂŹ parli in italianu?
CUNCITTINA: -Sarbatu iu ma buscari lu pani, u capissi?
SARBATURI: -Ma? Percioâper mia Calogerinu vi sta mbrugliannu a tutti perchĂŠ picchi li fimmini ci piacinu chiossĂ di prima e vinni putiti iri a la casa.
CUNCITTINA: -Sarbatu?A chi fa vivissi di matina?
SARBATURI: -Picchiâ CuncittĂŹ chi vò mettiri indubbiu a la vuci di lu spiritu?
CUNCITTINA: -(Si alza dalla sedia)Scusati ca subitu vegnu. (Cosiâ esce,dopo un poâ si sentono due sciaffoni dalla parte da dove si sentiva la voce di Sarbaturi. Poi rientra si siede e riprende con voce arrabbiata)Sarbaturi Girilli, chi ama fari pi sarbari a Calogerinu?
SARBATURI: -(Mortificato)Facitilu curcari ânterra ci mittiti tridici lumini intornu a iddu ca lu analizzamu giustu.
CUNCITTINA: -Putemu spizzari la catina, Calogerinu curcati ânterra!
CALOGERINU: Iu sti cosi nulli fazzu!
ASSUNTA: -Figliu me beddu, da, curcati nterra ca ti sarbamu.
AGATA: -Fallu pi lâamuri di Mariella.(cosiâ Calogerino si corica per terra, e Concettina mette le tredici lumine attorno)
CUNCITTINA: -Sarbaturi Girilli che dobbiamo fare?
SARBATURI: -Aspittati ca lu visitu. (si vede spuntare un mantello nero che passa sopra il corpo di Calogerino) Con il mio mantello di pelle di vergine lu visitavu.
TOTU: -A unni li truvĂ tutti sti vergini? Mancu ni un monasteru ci suâ.
SARBATURI: -Totu silenziu nu mi disturbari, lu me pareri è chiddu di daricci na porzioni ogni mezzura di la medicina ca vi fazzu truvari âncapu lu comoâ.
CALOGERINU: - Sign.Girilli chi câè mezzu sta medicina?
SARBATURI: -Eâun segretu ma ti dicu sulu du cosi ca lâaccumpagnanu:ciolli di gatti niguri in polvere, brodu di passiaturi e ali di muschi cavaddini. Lâatri cosi âun ti li pozzu diri.
CALOGERINU: -SchifiuâŚ.
SARBATURI: -A mezzannotti precisi ti la biviri e lâindomani matina si vidinu li sintomi. E dopu tri notti addiventi normali (cosĂŹ dopo queste parole si sentono due fortissimi tuoni e poi tre fulmini. La voce di Sarbaturi mentre si va facendo sempre piuâ lontana)Ciao Cuncittina a du litra di vinu e a cinqu chila di sasizza.Ciau Cuncitti.
CUNCITTINA: -U curnutu ca si SARBATURI:(con la voce sempre piuâ lontana)Bagascia,bagasciaâŚ(cosiâ si accendono le luci)
TOTU: -SignĂš, pari ca Sarbaturi Girilli lâavi cu lei.
CUNCITTINA: -Si, ogni bota ca sinni va fa sempri accussi.Chi boli rumpicci lâanima a li mortiâŚ
GERLANDO: -Ma du mantellu veru di pilu di vergini è fattu?
ASSUNTA: -Eâchi tinteressa a tiaâ?
CUNCITTINA: -Eccu la midicina di Sarbaturi Girilli, CalogerĂŹ pigliatilla ca si appostu.
CALOGERINU: -Mancu si mâammazzati!
GERLANDO: -Cu na ciapata ti fazzu girari la testa si un ti la pigli.
AGATA: -Fallu pi lâamuri di Mariella.
TOTU: -Facissi lu cuntu signĂš.
CUNCITTINA: -La chiamata cu Sarbaturi Girilli è 20.000 liri, la visita 30.000 liri, li lumini ca si spardaru 5000 liri, la midicina 50.000 liri e a mia chiddu ca mi vuliti dari mi dati.
ASSUNTA: -SignĂš,ma la cassa mutua nu lla duna, sta medicina?
SCENA SESTA
Siamo in una panchina del viale, dove Calogerino incontra la sua amata segreta. La scenografia è una panchina, dove i due sono seduti. Ad un certo punto calogerino si alza.
ALESSANDRA: -CalogerĂŹ, assettati veni cca, âun fari accussi.
CALOGERINU: -âUnni pozzu cchiuâ! âUn ci la fazzu cchiuâ! Ma tu lu capissi chi è ca succidutu di sti jorna? Mi ficiru la causa, poâ mi purtaru ni na magara e poâ mi faciru viviri na fiscinaria mai sintuta, poâ dda schifiu di midicina ca iu u mi la vuliva viviri e cu mi tinia ,cu mâattuppava lu nasu e mi la ficiru viviri. A mezza notti intra di mia pariva natali. A la matina mâarrisbigliavu cu li vuci chi facivanu, mi scummigliavanu e mi taliavanu. Eâtutti chi jttavanu vuci. âLa midicina funzionĂ ! La midicina funzionĂ !âTuttu lu condominiu quannu niscivu mi facivanu lâagurii.âU ni pozzu cchiuâ.Truvamu na soluzioni subitu. PicchĂŹ sennò âun sacciuâ cchiĂš chi fazzu.
ALESSANDRA: -CalogerĂŹ, chi dici ni nni fuemu?
CALOGERINO: -Ma no è na pazzia, tu ta pigliari ancora lu diploma, iu âunnâaiu na lira, quannu vuddi la pignata chi ci calamu?
ALESSANDRA: -Ma comu ci trasissi ni sta famiglia?
CALOGERINO: -Mariella è na picciotta brava, me mĂ mi dicia ca sulu facennumi zitu cu idda mi putiva dari li casi popolari, picchĂŹ so paâ è accusciatu cu Totoâ Sciangula. E ju fici lâeroi, mi sacrificavu pi la famiglia.
ALESSANDRA, accostandosi a lui affettuosamente: -CalogeriĂŹ iu un ti lassu mancu si mâammazzi.
CALOGERINO: -Però lâidea di lu frosciu fu na strunzata mai vista.
ALESSANDRA: -E comu aviva a fari? Li to si la lassi accussi tâammazzanu, idda ni murissi?
CALOGERINO: -Sulu San Calogeru ni poâ fari la grazia(Intanto sta per passare Giovanni, il marito di Teresa lâammurbata.)
GIOVANNI: -Ciao Calogerino come vaâ?
CALOGERINO: -E tu âunnu vidi comu va?
GIOVANNI: -Mi lu presenti lu to amicu?
CALOGERINO: -Certo, Ivano ti presento Giovanni.
GIOVANNI: - (Gli stringe la mano)Piacere Giovanni,CalogerĂŹ pari precisu na fimmina.
CALOGERINO: -Si fici lâoperazioni a Casa Blanca
GIOVANNI: -Senta Ivano se qualche volta vuole uscire con me?
ALESSANDRA: -Ma lei è pazzo!
GIOVANNI: -CalogerĂŹ âu mi diri ca è fimmina?
CALOGERINO: -Giovà vatinni a travagliari ca è megliu, Teresa lu pò sapiri.
GIOVANNI: -E cu ci lâava a diri?
CALOGERINO: - Ci lu pozzu diri iuâŚ
GIOVANNI: -Ciao, mi nni vaiu a travagliari ca è tardu.
CALOGERINO: -Vatinni ca è megliu pir tia. (Cosi Givanni esce dalla scena)
ALESSANDRA: -Ma chi è? Unnu vidi ca sugnu fimmina?
CALOGERINO: -No, lu fattu è, ca stu guarduni disgraziatu nâaviva vistu prima di lu processu ca mi fici lu condominiu, e iu ci dissi ca tu eratu un travestitu.
ALESSANDRA: -Ma câè di nesciri lu senzuâŚ
CALOGERINO: -A mia giĂ mi sta niscennu, iu âu nni capisciu chiĂš nenti e ci ristamu ancora sbracu o se no mâammazzu!
ALESSANDRA: -Eâ lâamuri nostru unni va finisci?
CALOGERINO:Amuri miu, iu âun ti lassuâŚ(Cosiâsi stringono affettuosamente, ma in quel momento arrivano Assunta, Agata e Gerlando.Dopo che i tre si accorgono della coppia).
AGATA: -Fermu ddocu, fermu!(Alessandra fa un sussulto di spavento.)
CALOGERINO: -Moru,moru! A schifiu finĂŹ.
ASSUNTA: -Eâ cu è chista?
CALOGERINO: -Eâ un me amicu.
GERLANDO: -Si chistu è masculu iu chi sugnu a madunnuzza?
AGATA: -Me figlia Mariella quatu ti voli beni, e tu ci fa chistu?
CALOGERINO: -Nun faciti stu manicomiu mezzu la strata e arragiunamu.
ASSUNTA: -Arragiunamu, videmu ca ha di diri.
CALOGERINO: -Chistu è un travestitu, lu vuliti capiri o no?
AGATA: -(Mettendo tuttu e due le mani nel seno di Alessandra)E chisti chi suâPalloncini? Poi affondando una mano in mezzo alle cosce di Alessandra) E la ceddu chi si lu scurda a la casa? Calogeriâ longha la sa, nâha bbabiatu ma ora âunna chi diri. Disgraziatu comu na babiatu a tutti. Lu dissi lu spiritu di Sarbaturi Girilli ca âunnâeratu frosciu?
ALESSANDRA: -Signora non mi tocchi!
AGATA: - Cèe! Fina italianata èâŚviditi chi cosiâŚ
CALOGERINO: -A chi ti pari che comu da babbaâŚ
AGATA: -Cu è sta babba? Dimmillu! Curnutu tu e to paâvidè! GERLANDO: -Si parlamu di corna, fina a prova cuntraria to maritu è lu primu di li curnuti!
AUSSUNTA: -Finiscila Agata, carmati.E tu GerlĂ fa silenziu, âunni lu vidi ca è âncazzata?
AGATA: -Tu âun fari la mestrina ca siti tutti tolla ma tolla.E crĂŹuca vatri eravu complici di sta buttanella.
ALESSANDRA: -A cu câè buttanella?
AGATA: -Tu(sputandola)bagascia!(Cosiâ ci si avventa per i capelli, Calogerino che va per dividerli entra nella zuffa, tutti e cinque incominciano la rissa. Nel mentre si sente suonare la sirena della polizia. Dopo un poâ entrano due poliziotti .)
I° POLIZIOTTO: -Fermi tutti!( Ma i cinque continuano a menarsi di santa ragione)
II°POLIZIOTTO: -Basta calmatevi!(Avvicinandosi per dividerli, si becca un calcio in mezzo alle gambe e si mette a saltellare. Cosiâ il primo poliziotto spara una raffica di mitra in aria. A questo punto i cinque si fermano di botto.
I°POLIZIOTTO: -Vi dichiaro in arresto per rissa! EcceteraâŚecceteraâŚ
GERLANDO: -Marasciaâ, nenti è na liti in famiglia.
ASSUNTA: -Signor capitano fu na piccola discussioni, a chi boli, na parola iu e na parola tu e jiu a finiri a schifiu.
AGATA: -Commissario semu amici di lâappuntatu Pinzetta èni di lu nostru condominiu.
II°POLIZIOTTO: -Câè la figlia di lu commissariu.
I° POLIZIOTTO: -Nenti da fari, il nostro dovere è portarli in commissariato.
II°POLIZIOTTO: -Avanti! Caminati e mani in alto, e stamu fermi cu li pedi.
ALESSANDRA: -Me patri nâammazza ora!
CALOGERINO: -Nun ti preoccupari, un ci sugnu iu cu tia?
ALESSANDRA: -E ammazza puru a tia!
AGATA: -Talia chi su romantici lâacidduzzi!
I°POLIZIOTTO: -Silenziu e caminamu, mani in alto (E cosiâ escono dalla scena con le mani in alto).
ATTO TERZO
SCENA SETTIMA
Siamo nel commissariato di polizia dâAgrigento. Lâufficio è occupatissimo.Vi e il primo e il secondo poliziotto, Assunta, Gerlando, Agata, Calogerino e Alessandra.
I°POLIZIOTTO: -Abbiamo trovato questa gente mentre erano in rissa al viale. Prima della rissa abbiamo visto alcune oscenità , e non solo, dopo ci hanno anche aggredito.
COMMISSARIO: -Chi è che si nasconde dietro quel giovane? Venga fuori!
I°POLIZIOTTO: -Commissario scusiâŚ
COMMISSARIO: -Fai silenzio! Venga fuori!
ALESSANDRA,uscendo fuori: -ScusamiâŚ
COMMISSARIO, rimanendo soppreso, si rivolge al I°Poliziotto: -PerchĂŠ non me lâhai detto prima?
I°POLIZIOTTO: -Signor Commissario non mi ha fatto neanche parlareâŚ
COMMISSARIO: -Alessandra che ci fai qui?
ALESSANDRA: -Siamo venuti a trovarti.
I°POLIZIOTTO: -Signor Commisario è stata arrestata pure perchÊ si trovava in mezzo alla rissa.
COMMISSARIO: -Mio dio! Mia figlia? La mia bambina?
ALESSANDRA: -Sono stata coinvolta mentre stavo passando.
AGATA: -Ma quali? A quali? So figlia è la causa principali.
COMMISSARIO: -Lei parli quando sara interrogata!Per adesso faccia silenzio!
ASSUNTA: -Cceeè! CommissĂ a chi ci si cridi ca nâava a fari cacari picchiâ è assittatu ddocu narrè? âfaccia silenzio! Faccia silenzio!â Ma cu si cridi di essiri? Sta buttanella di so figlia mi strammmĂ a me figliu Calogerinu ca pari u babbu e sparti voli arragiuni.
COMMISSARIO: -Puoi uscire AppuntĂ .
I°Poliziotto: -Signori(fa il saluto ed esce dalla scena).
COMMISARIO: -Ora putemu parlari. Chi avi di diri signora(con tono di sfida)
GERLANDO: -Commissario MagnĂ , ama ragiunari comu amici, senza ca si metti âncapu lu sgabellu pi essiri cchiuâ jatu di nautri.
COMMISSARIO: -Va beâ! Emu a li fatti, comu accuminciĂ sta sciarra? (A questo punto, Agata, Assunta e Gerlando iniziano a parlare tutti e tre insieme, cosĂŹ il Commissario inizia a battere con la mano sulla cattedra). A unu a unu pi piaciri.
AGATA: -Parlu iu. Stu beddu spicchiu di mennula amara(Segnalando con la mano Calogerino) era zitu cu me figlia Mariella, ca ci nisciva lu senzu pi iddu. A matina ni la putĂŹa di Sarina scoppiĂ un burdellu,picchĂŹ Mariella sintiu diri ca Calogerinu o addivintaâ frosciu o ci mittia li corna. PicchĂŹ lu maritu di Teresa lâammurbata, lâhaiva vistu cu so figlia e ânveci lu figliu di Sarina lâhaiva vistu fari lu frosciu a lu viali. Dopu ddu burdellu lâappuntatu di lu nostru condominiu organizzò un processu.
COMMISSARIO: -Comu si chiama lâAppuntatu?
ASSUNTA: -LâAppuntatu Pinsetta.
COMMISSARIO: -(Alzandosi e affacciandosi alla porta)Appuntato Pinsetta! Appuntato Pinsetta! Venga subito qui! (Arriva lâAppuntato Pinsetta come un fulmine, fa il saluto eccessivamente militare)
APP.PINSETTA: -Comandi Signor Commissario(Rimanendo sullâattenti)
COMMISSARIO: -Pinsè ma chi è sta storia?Stu processu?
APP.PINSETTA: -Ho aiutato il condominio a fari luci su un fattu ângrascioso.
COMMISSARIO: -E comu jiu a finiri?
APP.PINSETTA: -JĂŹ a finiri ca la curpa fu di la Signora Agata qui presente, ca ci misi la magaria nni lu cafè pi fallu ânnâamurari cchiossĂ di so figlia Mariella, tantu ca lu poviru Calogerinu, pi lâaccessu di la magaria addivintĂ frosciu, scusassi pi lu termini, tantu ca lu hannu vistu ânzemmula a un travestitu a lu viali, con delle testimonianze.
COMMISSARIO: -Talja sta signorina, ti pari uâ frosciu?
APP.PINSETTA: -Signor Commisario signor no, chissa è la signorina Alessandra sua leggittima figlia.
COMMISSARIO: -Pinsè, si sciarriava a lu viali cu sti to parentiâŚ(abbracciando lâAppuntato, il quale gli batte la spalla, poi alza la testa dicendo). Voi potete andare tutti, Alessandra invece resta qui, dobbiamo parlare.
ALESSANDRA: -No iu vaiu ânzemmula cu Calogerinu.
ASSUNTA: -Unni va? Moviti cu to pà . A chi ti pari ca a viniri a ruvinari la bella Porto Empè?
CALOGERINO: -Ma è cchiÚ bella di Mariella?
AGATA: -A chi câhavi me figlia? âUn ti piaci cchiuâ ora? Mi mazziuâŚ(gridando e battendo la testa e schiaffeggiandosi) Chistu pi la bagascia ca sugnu! Chistu pi aviri stricatu cu na famiglia di curnuti!
ASSUNTA: -Cafuddati ca la curpa è sempri tò!
COMMISSARIO: -E chi è sta sceneggiata? Fora! Fora!
GERLANDO: -Emuninni,e tu camina ruvina famigli!
CALOGERINU: -Iu nu vegnu, itivinni!
ASSUNTA: -Camina ti dissi!
CALOGERINO: -Ciao Alessandra, telefonami.
COMMISSARIO: -Sulu pi via cessu ti poâ telefonari. (E cosi escono dalla scena Gerlando, Assunta, Calogerino e Agata).
COMMISSARIO: -Veni ccaâ comu? Taiu avutu comu nâaddeva e ânveci ti ni va cu sta famiglia di fogna a fari lâamante, per giunta: la disgraziata tinta, e per giunta: a fari lu frosciu?
ALESSANDRA: -Iddu si fici zitu cu Mariella pi aviri li casi popolari e non picchĂŹ la vulĂŹa, pò canuscĂŹ a mia e si nnâamuraiu di mia, e fici tutti ddi cosi sulu pi mia picchi mi voli veru, e poâ iddu è âmpiegatu⌠COMMISSARIO: -Pò essiri dutturi, tu a chistu âunni lâha vidiri cchiĂš!E pi sempri!(Alessandra si mette a piangere e cosĂŹ si chiude la scena.)
SCENA OTTAVA
Siamo nella sacrestia parrocchiale della chiesa di quartiere. Dentro ci sono i seguenti personaggi: Mariella(incinta), Calogerinu, Agata, Assunta, il sacrestano Vincenzo, il chirichetto Antonio.In seguito viene Don Giuseppe, un parroco sulla cinquantina,che saraâ il nostro âDon Abbondioâ.
MARIELLA: -Mamaâ chi è stu sdegnu di stomacu chi haiu?
AGATA: -Nenti la matri è, sta purcaria di ângenzu addumatu.
VINCENZO: -SignĂš a âunnâava bastimiari?
ANTONIO: -Don Vicè, don Vicè!
VINCENZO: -Lu ângenzu è cosa sacra, la panza di so figlia è natra cosa.
ANTONIO: -Don Vicè,Don Vicè.
VINCENZO: -Si poâ sapiri chi gargia di minchia vò?
CALOGERINO: -Aparica âun ci babbĂŹa lei, Don Vicè, bella parola ca ci dissi a lu chirichettu.
ANTONIO: -Don Vicè si ruppi lu buttigliuni di lu vinuâŚ
VINCENZO: -PorcuâŚ(cosiâ si affretta ad andare a vedere giusto sul posto). Don Giuseppe si vivi stu vinu di lu sò paisi e âunnâavi cchiĂš, ora pi fari la missa sâava a partiri. (Intanto Mariella e Calogerinu si parlanu amoreggiandosi)
ASSUNTA: -U vidi Agata? Semisi fĂ ni pariva a fini âmmeci ora parinu du colombini.
AGATA: -AssuntĂŹ, ma comu facissi a fari riturnari Calogerinu ni la diritta strada?
ASSUNTA: -La magaria, fu!
AGATA: -E pò iu priparavu u restu, ddu iornu si âu minnâjiva subitu accavarcava fina a mia.
ANTONIO: -Calogeri a saziassi a Mariella?
CALOGERINO: -Gran pezzu di vastasu. ( Antonio fugge via. Dopo un poâ ritorna)
ANTONIO: -Don Giuseppe,Don Giuseppe sta vinennu!
ASSUNTA: -Cca semu!
AGATA: -Chi nâama mettiri sullâattenti!
VINCENZO: -Facemu i pirsuni educati, ca iddu è novu di ccà , e un ci la fattu lu caddu.
ASSUNTA: -Chi vò diri ca un semu educati?
MARIELLA: -MmĂ , iu mi vrigognu.
AGATA: -Assettati ca mancu sinnâadduna.
ASSUNTA: -Un ti susiri mancu pi babbiari. (Cosiâ entra in scena Don Giuseppe)
DON GIUSEPPE: -Pace figlioli, pace.
AGATA&ASSUNTA: -Benedica parri, benedica.
DON GIUSEPPE: -Guarda che bella coppia, allora si devono sposare?
ASSUNTA: -Dopu dumani si è possibili.
DON GIUSEPPE: -Si, ma tutti cosi priparati suâ?
VINCENZO: -ParrÏ fina la sposa è priparata!
DON GIUSEPPE: -Bene avete preparato la sposa al matrimonio. Percheâ poi la notte la sposa non sa cosa fare e come fare.
VINCENZO: -Ficiru la festa prima e la vigilia dopu.
ASSUNTA: -Ti voâ zittiri vucca di cantaru.
AGATA: -ParrĂŹ, andura Vincenzinu ci ruppi lu buttigliuni di vinu di lu so paisi.
VINCENZO: -âU fuâ ju! Antoniu fuâ!
DON GIUSEPPE: -Come?Come?
ASSUNTA: -CafuddĂ na pidata e ci ruppi u buttigliuni, iddu Vincenzu u disgraziatu
DON GIUSEPPE: -Vicè si cosa di scomunicariti, nesci di ccaâ intra prima ca mi scappa la pacenzia. VINCENZO:Iu minni vaiu! Di parlari âu pozzu parlari, ma la panza ci lâhava a taliari.
ASSUNTA: -Talè fina cu la parti poeta lâhavi stu sacristanu!
DON GIUSEPPE: -Eâ na pirsuna brava comu lâoru, ma quannu si metti a fari stâindovinelli mi fa nesciri lu senzu. Percioâ dove eravamo?
ASSUNTA: -Unnâeramu semu!
DON GIUSEPPE: -Anche lei cu stâindovinelli?
ASUUNTA: -ParrĂŹ âunnâamu spustatu di ccaâ intraâŚ
DON GIUSEPPE: -(Mettendosi a ridere)Dove eravamo con il discorso.
AGATA: -Alla preparazione della sposa.
DON GIUSEPPE: -A si, va bene i soldi dellâofferta del matrimonio li voglio prima.
ASSUNTA: Quantâè stâofferta parrĂŹ?
DON GIUSEPPE: -Che volete la luce si deve pagare, io devo mangiare, un litru di benzina è cchiossa di duemila liri, menu di centucinquantamilaliri un putemu fari nenti.
AGATA: -A la facci di lâofferta, parrĂŹ âu putemu fari centuquarantamila?
DON GIUSEPPE: -No,no! Mancu li spisi ci pigliu.
MARIELLA: -Va bene,lassamu iri.
DON GIUSEPPE: -Vedo che la promessa sposa è sveglia. Perciò lo sapete qualche comandamento?
CALOGERINO: -Tutti cosi ni priparamu.
DON GIUSEPPE: -Bene, bene:â lu creduâ?
CALOGERINO: Uh!
DON GIUSEPPE: -Bravi fanciulli, domani venite a farvi la confessione (intanto si sente una puzza dâincenzo) Ma chi è sta puzza dâincenzo?
MARIELLA: MamĂ di sveniri mi sta vinennu.(Agata prende in braccio Mariella mentre sviene)
CALOGERINO: -Chistu è du gran curnutu di Vicenzu.
ASSUNTA: -Mu ca mi partu.(cosiâ si avvia di scatto alla porta, che aprendola trova Vincenzino con un sacchino e lo strumento per lâincenzo.)
DON GIUSEPPE: -Ma chi sta succidennu, non ci sto capendo piuâ niente.
VINCENZO: -Eâincinta, u capĂŹ, parrĂŹ è incinta!
DON GIUSEPPE: -Ih? E chi bo cu stu burdellu chi sta facennu? Basta un piccolo exstra di cinquantamilalire e tutto è apposto.
ASSUNTA: -Scappa disgraziatu!
DON GIUSEPPE: -Signora moderiamoci, comunque dopodomani la giovane coppia sarĂ marito e moglie.
AGATA: -Vasamu li mani a Don Giuseppe. ( Cercano di baciargli le mani)
DON GIUSEPPE: -No, lasciate andare, no!
SCENA NONA
Come scena ultima si vuole rappresentare la sala intrattenimenti, concludendo con tutti i personaggi, affinchè si trasferisca in ultimo la filosofia âdi li marinisiâche come si suol dire âunu ogni paisiâ. Ancora non câè nessuno,arrivano i primi invitati che sono Tersa e Giovanni.
TERESA: -SarĂ chistu lu tavulu, bi!A picca semu.
GIOVANNI: -Assittamuni la muglieri ca ora mangiamu qualche cosa.(Si siedono) Cameriere! Cameriere!
CAMERIERE: -( Arriva sorridente)Arrivo signore. Desidera?
GIOVANNI: - Senti cameriere, âun câè qualche finocchiu?
CAMERIERE: -Si, in cucina.
GIOVANNI: Portamillu!
CAMERIERE: -Subito signore.(CosÏ va via) TERESA: -Chi è? Gerlà ,picchi vò un finocchiu?
GIOVANNI: -Haiu un pocu di subacitu (Intanto arriva il cuoco, con un bel paio di baffi)
CUOCO: -Che ha bisogno di me signore? Signore!
GIOVANNI: - No, chi ha fari cu tia?
CUOCO: -Il cameriere mi ha detto: âcâè un bel signore che ti desideraâ, e sono corso subito da leiâŚ
GIOVANNI: -Io avevo chiesto un finocchio.
CUOCO: -(Con ton seccato) Stu curnutu mi la cuminatu giĂ quattru voti. (CosĂŹ alza la testa è seccato se ne vaâ, e Teresa si mette a ridere sboiatamente.)
GIOVANNI: -Chi è su lamentu! Nenti câè! (Nel frattempo arrivano Sarina e suo figlio Pierino)
PIERINO: E cu lâhaiva a pinzari quannu lu vitti a lu viali, ca ora si maritĂ ?
SARINA: -Buongiorno Teresa.
TERESA: -Bongiorno Sarina, chi viniti di la funzioni?
SARINA: -No! Chiudemu la putia ora, e unnâappimu tempu di iri a la chiesa. (Intanto arriva il cameriere sempre piuâubriaco e sorridente.)
PIERINO: -Ma chi è mbriacu?
CAMERIERE: -Il signore mi ha chiamato?
PIERINO: -Porta un grissino ca âncuminciamu a mangiari.
CAMERIERE: -Ai suoi ordini signore.(Esce di scena)
GIOVANNI: -Ora videmu chi porta.
CAMERIERE: -Ecco signore.(In un piatto porta solo un grissino)
PIERINO: -Minchia cumpaâ ti spilassi
CAMERIERE: -Mangia cumpa!
PIERINO: -Mancu a lâosteria.
CAMERIERE: -PicchĂŹ unni ti trovi?
SARINA: -Lu ristoranti lu sciglĂŹu Giurlannu lu patri di Calogerinu.
GIOVANNI: -Allura si ca si mangiaâŚ
TERESA: -Iu quasi quasi mi nni turnassi a la casa.
SARINA: -Lassa perdiri Tereâ!
TERESA: -Chi bo fari a capiri ca sunnu cosa dâosteria?
SARINA: -No! E chi ti staiu dicennu? (Intanto arriva la signora Maria con Catia, Fonziu. Dopo arriva la magara Cuncittina con un uomo, forse è Sarbaturi Girilli?
SIG.MARIA: -(LSorridendo)E buon giorno, pari ca prima di mia nâarrivaru? (Gli altri rispondono al saluto)
FONZIU: -Ciao PierĂŹ .
PIERINO: -Ciao Fonzio, secunnu tia chisti cu suâ?
FONZIU: -Chista? E la magara Cuncittina. Lu masculu âu nu canusciu.
PIERINO: -Bi la canusciu pi fama. (Anche Cuncittina si siede con lo sconosciuto)
CUNCITTINA: Percepisciu ca oj âun si mangia!
GIOVANNI: -Arriva lâaceddu di lu malaguriu.
CUNCITTINA: -Tu si miscredenti.
GIOVANNI: -A lu dumila? Semu arrivati âncapu la luna e a cridiri a li magari?
CUNCITTINA: -E allura si ti dicu na cosa chi fĂ tâaffenni?
GIOVANNI: -No!
CUNCITTINA: -Ti dicu chiddu chi cuminassi jorna faâ quannu niscissi di lâufficiu.
GIOVANNI: -No! No! Ci cridu.
TERESA: -Iu lu vogliu sapiri! Signora Cuncetta parlassi.
GIOVANNI: -Lassa perdiri Tereâ.
TERESA: -No, ora ava a parlari!
CUNCITTINA: -Per questo consulto voglio ventimilalire.
TERESA: - Dunacci ventimilalire Giovaâ.
GIOVANNI: -No! âUn ci lâhaiu.
CUNCITTINA: -Nsacchetta havi settantamila e triccentuliri e du gettona di la sippi.
GIOVANNI: -Ma cu mi lu fici fari? SARINA: -Teresa u mi poâ dari di cinquantaquattrumilaliri chi mâaivitu dari?
SIG.MARIA: -Signori è festa,chi fĂ lâama a guastari?Silenziu tutti.
FONZIU: -Me ma mâaccatta un vispuni 125.
PIERINU: -Quantu custĂ ?
FONZIU: -Cu lâinteressi e li cambiali dumiliuna e mezzu.
PIERINU: -Mancu pi fallu.
FONZIU: -Lu bellu fu ca appimu accattari trentamilaliri di cambiali e ci appimu a firmari na cambiali a u tabbacchinu pi pagari li cambiali
PIERINU: -Allura âu vi custĂ nenti precisu?
SIG.MARIA: -Fonziu fai silenziu? E âu sbrigugnari a to ma.
CUNCITTINA: -Oi nun si mangia! (Parlano tra di loro quando arriva il sacrestano Vincenzo.)
VINCENZO: -Silenzio! Silenzio! (CosĂŹ tutti si ammutoliscono) Signori ânvitati dopu ca la sposa dissi si! Ci accuminciaru li dogli e accattĂ in sacrestia uâ bellu masculiddu(tutti gridano auguri) Lassatimi parlari! Giurlannu mi dissi di jri a mangiari dâintra, la festa ni sti condizioni un si poâ fari. (Ecco che allora ricominciano le parolacce e le bestemmie.)
CUNCITTINA: -Vi lu dicia ca oj âun si mangiava!
GIOVANNI: -E âun putia accattari cca intra ca ammenu natri mangiavamu?
SARINA: -Jurnata persa e figlia fimmina.
SIGN.MARIA: -Mancu fu masculu?
SARINA: -Pi iddi! Pi natri fimmina fu!
FONZIU: -Talè, ninni emu a fari du gira cu lu vispuni.
PIERINO: -Signora Concetta, ma chistu chi avi nzemmula cu è?
CUNCETTA: -Eâ Sarbaturi Girilli, lu spiritu ca mâaiuta e mâassisti.
PIERINO: -Porcu di cca e porcu di dda. Arrivu Fonziu. (CosĂŹ tutti gli invitati vanno via piano piano.Rimane il cameriere.)
CAMERIERE: -(Con una bottiglia di vino in mano) E cu li sirbia oi? Ma la sposa lâhaviva caputu ca nun ci arrivava a lu pranzu. Tantu è veru ca u patruni u dissi di priparari dopu ca arrivavanu iddi. Comunque u matrimoniu accussi u ni lâhaiu vistu mai!
CUOCO: -Dove sono gli ivitati?
CAMERIERE: -Ad assistere il battesimo di lu primu figliu.
CUOCO: -Comu?
CAMERIERE: -La sposa era ncinta e mentri câera la cerimonia ci vinniru li dogli e accattĂ !
CUOCO: -Sti cosi sulu a Portu Empeducli ponnu succediri!!!.
fine